Am început clasa întâi prin ’93. N-am prins “șoimii patriei”, dar am prins uniforma. N-am fost ultima generație care purta uniformă și-mi amintesc că nimeni nu murea pentru că eram îmbrăcați la fel. Ei, era puțin cam cald vara, dar cămașa de bumbac era excelentă pentru zilele călduroase. Iarna trăgeai niște izmene pe dedesubt, băgai capul în căciulă, îl bandajai cu un fular și te duceai la școală.
Observ că dascălii vor primi ceva mai mult la salariu. O veste excelentă pentru sistemul nostru muribund de învățământ. Poate așa, cu gura de aer, reușim să-l resuscităm după 25 de ani. Și uniforma e una dintre chestiile alea bune pe care trebuia să le luăm de la comuniști. Uite, spre exemplu francezii au uniforme și reguli în școală și nimeni nu se scandalizează că e abuz. E ceva normal într-un sistem public de educație.
Ar fi o chestie faină ca uniformele să fie suportate de bugetul de stat, astfel încât să mai reducem din abandonul școlar. Știu, visez frumos, dar cred că se poate.
teoretic e ok cu uniformă, practic nu toată lumea își permite. La oraș poate fi “un must” dar la țară sunt probleme mai mari.