Am blogul ăsta de vreo opt ani. Am început să scriu doar pentru că simțeam că am ceva de spus. Am scris zilnic timp de doi ani orice idioțenie îmi trecea prin cap. Unele articole le-aș șterge, pentru că-s atât de cretine, încât nu-mi vine să cred că le-am scris eu cu mânuțele mele. De la bun început am specificat clar că accept orice comentariu, atâta timp cât este în limitele bunului simț: atât laudele (evident), dar mai ales criticile, cu o singură condiție: să fie argumentate.
Sunt de părere că lauda te ajută foarte puțin, iar critica te ajută cel mai mult să te dezvolți, deși unii oameni nu înțeleg asta. Critica te ajută să-ți vezi singur greșelile, pentru că altfel nu le-ai vedea și nu le-ai recunoaște în veci. De exemplu, acum două săptămâni, Alex mi-a reproșat faptul că nu pun imagini la articole. Și avea dreptate, articolele care au o poză sugestivă sunt mult mai atractive pentru public (deși, contează enorm și CE SCRII). Știam asta, dar de lene sau din grabă omiteam de multe ori să ilustrez slovele cu ceva. Și totuși, sugestia s-a transformat în corecție, fără supărare, ba chiar cu mulțumiri. Următorul pas a fost alegerea unei teme mult mai frumoase, mai rapide și mai elegante, chestie pe care am amânat-o vreo trei ani, de lene și din obișnuință.
Așa că, acceptați criticile și nu vă mai supărați ca un copil de grădiniță atunci când cineva vă dă un sfat!
Leave a Reply