Citeam despre scandalul din Brașov, cu profesorul acuzat de “abuzuri verbale și fizice” și-mi aminteam de profesorul nostru de chimie, Dumbravă. Omul nu era rău intenționat, dar era foarte exigent, iar noi eram foarte proști. Bine, mie nu-mi plăcea materia, nu aveam nici măcar de gând să continui la o facultate de profil, dar omul insista să învățăm chimie.
După unsprezece ani nu mi-a folosit la nimic chimia din liceu. Nici măcar o vorbă despre alchene, alcheni, tolueni și alte substanțe organice. Am învățat totuși că am în baie o sare (Mr. Musculo e hidroxid de sodiu, o substanță caustică) și un acid (detartrantul conține Acid Clorhidric) și dacă le-aș amesteca s-ar putea să fac ceva greșit. Și totuși nu-l acuz pe profesor că era prea exigent, omul își făcea meseria și o făcea al naibii de bine. La întâlnirea de zece ani am aflat că vreo patru-cinci colegi au ajuns medici. Bine, metoda lui de pedepsire era simplă: un doi și treceai la loc. Nu țipa, nu era nervos, dar când intra în clasă se lăsa liniștea. Cred că tremuram numai când deschidea catalogul și mă rugam în gând să nu-mi rostească numele, pentru că iar nu știam lecția.
Da, profesorii sunt exigenți. Dacă nu ar fi, ar fi preșul elevilor, n-ar avea niciun pic de autoritate în fața lor. Îl țin minte pe profesorul de filosofie, un amărât de care ne băteam toți joc (până ne-a pârât directorului).
Oamenii ca profesorul de chimie din Brașov vor ieși la pensie. În urma lor vor veni profesori tineri, care n-au pic de autoritate, învățați cu metoda “să nu țipăm la copii, că le stricăm feng shuiul”. Iar copilul va ajunge să aibă o problemă medicală foarte gravă: durerea-n cur.
adevarat, insa azi mi-am adus aminte de profesorii care nu te mai lasau sa intri la ora pentru ca ai intarziat, in timp ce cativa copii nu aveau loc sa intre in autobuzele RAT :) bine , eu intarziam pentru ca ma faceam uitat pe terenul de sport, poate eram prea transpirat :)
Te-aș invita să predai o lună pentru că habar n-ai cum merg treburile în învățământ în ultimii ani, dar nu pot aranja nimic. Uite scenariu: un profesor dă doi, pe elev îl doare în dos pentru că pur și simplu nu îi pasă sau nu are cine să îl pedepsească acasă. Profesorul îl lasă corigent și pentru că nu o să învețe o să-l lase repetent. Profesorul repetă figura cu alți elevi și se desființează clasa pe motiv de elevi puțini. Profesorul rămâne fără suficiente ore și trebuie să își caute o a doua școală, eventual în altă localitate din județ, unde să predea și unde să fie ultimul venit, deci primul plecat și cel cu orele puse total aiurea în orar. Dacă ar fi profesorul ideal, asta ar face, și ar îndura toate c˙˙˙turile. DAR, 1. salariul devine un factor important când faci naveta la 40km de casă (și ți se decontează mai puțin de 100 lei pe lună sau deloc), 2. oricât de dedicat ești tu, nu poți să fii odihnit și eficient dacă alergi între școli jumate din zi sau mai mult. Și oricum nu o să poți lăsa niciodată atâția repetenți cât ai vrea, pentru că directorul școlii mai are și alți profesori de plătit, nu doar idealiști ca tine.
Trist dar adevarat!
Majoritatea problemelor din orice sistem din tara noastra e cam asa, un cerc!
Ati fi uimiti, dar se poate tine disciplina si fara sa urli si fara sa vorbesti urat, ca profesor. Nu de alta dar nu realizezi altceva asa decat sa oferi un exemplu prost. Am predat 6 ani la un liceu cu elevi cel putin problematici. Nu sunt nici scoala veche, nici de scoala noua. Daca ai putin tact pedagogic si pregatire solida, iti mai si dai interesul, gasesti cum sa abordezi situatiile cu care te confrunti la clasa. La unii functioneaza acel “doi”. Daca devine o regula, isi pierde din greutate. La altii functioneaza aprecierea. Cateodata ai nevoie doar sa obtii sprijinul liderului formal sau informal. Cateodata merge si morala, cateodata nu. Putina ironie nu strica niciodata. Personal, am fost etichetata exigenta. Pentru ca am considerat ca gluma-i gluma, treaba-i treaba si am dat doi si cu zambetul pe buze cateodata, daca a fost nevoie. Am avut parte de nenumarate presiuni de la diriginti sau de la directori, la interventia parintilor, dar sincer, m-au lasat rece. Intotdeauna am fost un fel de “haiduc” al sistemului. Si mi-a iesit…cat mi-a iesit. Apoi “mi-a iesit pe urechi” si m-am lasat. Dar asta e alta poveste. Revenind la presiunile amintite, consider ca cea mai mare problema din sistem este dezbinarea profesorilor, care au prea multe obligatii fara nicio legatura cu profesia lor si ajung sa se concureze atat de acerb, incat au uitat sa fie uniti in fata elevilor. Orice strategie este buna atata timp cat exista consecventa si sinergie. In loc de “a ne sapa unii pe altii”, cu sau fara voie. Si inca nici n-am atins subiectul dureros al procedurilor din scoala, sute si mii si degeaba. Ce facem cand un elev face cutare si cutare? De fiecare data si cu fiecare elev! Prompt si la obiect! Tocmai de aceea eu as pune cea mai multa responsabilitate pe directori, pe management, pe crearea unor sisteme functionale si unor culturi scolare…dar probabil deja v-am pierdut la consecventa si sinergie, nu-i asa?! :)
Vă respect ca profesor, mi se pare ceva ce n-aș putea face. De-aia n-am urmat cursul de psihopedagogie în facultate, știam că n-am stofă de profesor.
Probabil nu aș putea să fiu atât de calm cu atâția idioți în jur. Și să mai știu și că nu le pot face nimic.
please delete…am repostat corectat, a scapat un “i” in plus chiar in prima fraza…iar optiune de editare n-am vazut..multumesc.
Iby: am șters. Opțiune de editare nu am încă, o să văd dacă merge vreun plugin.