Am prelungit abonamentul la Netflix, doar pentru comoditatea de a nu sta să caut serialele preferate peste tot. Dar (și aici urmează un mare dar), Netflix România oferă foarte puțin, pentru banii ceruți. Așa că, momentan, folosesc un VPN și intru pe serverul din SUA. Am contul de România, dar merge excelent chiar și la viteza mea de internet.
Evident, serialul nu există în oferta de filme din România, pentru că naiba știe de ce. Să revenim, totuși.
Orange is the New Black e un fel de Prison break cu gagici. Prezintă viața de după gratii, așa cum e ea acolo peste Ocean, cu rele: bătăi, violuri între deținute, droguri, abuzurile gardienilor, contrabanda cu de toate și cu “bune”: observ că deținuții au o foarte mare libertate de mișcare, de la atelierul electric până la bucătărie, biserică, spălătoria sau dușurile și mini-parcul din curtea închisorii. Au ales personaje din toate păturile sociale, din toate rasele, religiile și orientarea sexuală: negri, albi, mexicani, chinezi, travestiți, lesbiene, rusoaice mafioate, drogate, călugărițe criminale. Fiecare personaj are povestea lui, pe care o afli pe parcursul episoadelor, ca niște amintiri din trecut.
Personajul principal e o tipă obișnuită, care face prostia să se îndrăgostească de o traficantă de droguri și pică în plasa autorităților. E bisexuală, având în prezent un logodnic care o așteaptă să iasă din pușcărie. E o comedie faină, care are deja vreo trei sezoane și cred că mai urmează și un al patrulea, prin iunie anul ăsta. De fapt, pe 5 februarie s-a anunțat că showul va continua până la sezonul șapte, cel puțin. Sper totuși să nu-l lungească inutil, așa cum au făcut-o și cu Prison Break, un serial fain, dacă ar fi durat doar două sezoane.
Ah, și dacă ați pus botul la vrăjeala cu Netflix care închide VPN-urile, să știți că a fost chiar o vrăjeală.
Leave a Reply