Școala românească generează roboți care memorează

Elevii sunt niște roboți

Elevul român e condamnat încă din clasa întâi să memoreze toate rahaturile de care nu va avea niciodată nevoie. Pornește cu poeziile reținute pentru amuzamentul rudelor, apoi cu tot felul de noțiuni de prin clasele primare, ajunge în preajma clasei a opta să rețină comentariile de la limba română pe de rost, apoi continuă în liceu. La Bac e aceeași poveste, materia Limba și Literatura română obligându-l practic pe elev să rețină zeci de informații inutile.

Apoi vine facultatea, cu o grămadă de materii inutile, cu o grămadă de formule de care nu vei mai auzi niciodată, dar care sunt predate de niște profesori bătrâni care trebuie să mănânce și ei ceva. Țin și acum minte cum se desfășurau examenele la majoritatea materiilor: proful zicea numele lecției, iar tu, ca un elev silitor, trebuia să scrii tot ce știi din lecția aia. Evident, notele mari le luau cei care rețineau mot-a-mot toată lecția, adică tocilarii, oamenii care practic n-aveau viață socială și cam asta făceau toată ziua: citeau lecția de zeci de ori până fiecare cuvânt rămânea impregnat în memorie.

Școala generală, liceul și facultatea românească nu pun accent deloc pe gândit, ci numai pe reprodus, ca o mașinărie perfect unsă, care repetă niște task-uri. De ce m-ar interesa pe mine, ca viitor programator, ce naiba e mușchiul sternocleidomastoidian? De ce l-ar interesa pe viitorul matematician “spațiul liric ca univers distinct al unei situații poetice”.

Cum ar trebui să se desfășoare învățământul românesc?

Clasele I-VIII

Limba și literatura română: scris, citit, înțeles un text la prima vedere, redactat un CV și o scrisoare de intenție, gramatică (mai mult accent aici) și citit niște cărți pentru dezvoltarea lexicului, nu pentru făcut descrieri sau eseuri. Un eseu trebuie făcut musai pe un text la prima vedere, pentru ca elevul să nu fie tentat să rețină eseul scris de alții. Elevul trebuie să fie încurajat să gândească singur o descriere sau o caracterizare de personaj.

Matematică: adunat, scăzut, împărțit, înmulțit, ecuații cu o necunoscută și sisteme de două ecuații. Ceva noțiuni despre geometrie, gen arie, volum, Pitagora. Noțiuni elementare despre statistică și probabilități, ca să nu mai avem atâția specialiști pe facebook în medicină, vaccinuri și riscuri inexistente de îmbolnăvire.

Biologie: noțiuni generale despre corpul uman, fără reținut de termeni de specialitate. Dacă cineva va fi atras de domeniul medicinii, va învăța la facultate tot ce trebuie. Noțiuni despre evoluție, ca să nu ajungă oi spălate pe creier.

Chimie: noțiuni generale despre acizi, baze și chestii pe care să nu pui mâna. Noțiuni despre molecule și despre cum conținutul de mercur al vaccinurilor nu provoacă autism, Olivia! Fără reținut de substanțe pe care nu le vei întâlni niciodată, gen 2,4,6 Trinitrotoluen, pentru că nu o să-ți trebuiască decât dacă ești musulman radical. Formula apei, formula unor acizi întâlniți prin bateriile mașinilor și a câtorva baze pe care ar fi bine să le știi ca să nu le confunzi cu paharul cu apă ar fi bine de știut.

Istorie: noțiuni despre formarea statelor, despre religii și conflictele majore, câteva chestii despre propria istorie ar fi de bun simț să știe oricine. Nu mă interesează anul Cruciadelor sau când Ioana d’Arc a fost arsă pe rug. La fel, e neinteresant pentru copilul de clasa a 8-a cine era ministrul Apărării când era Ceaușescu pe val. E de ajuns să știe puțină istorie, ca să nu fie ignorant.

Geografie: noțiuni despre propria țară, noțiuni de bază. Nu, nu mă interesează unde se fabricau vagoanele acum 30 de ani, ci mă interesează ca elevul de clasa a 7-a să știe măcar capitala României, câteva regiuni și pe unde e marea și cu ce culoare e pe hartă (nu râdeți, am avut o colegă prin clasa a 7-a care nu știa că marea e albastră). La fel, ar fi de preferat să cunoască unele capitale europene, în caz că le va vizita vreodată. Dar, informația asta e disponibilă oriunde acum, chiar nu e necesar să aglomerezi creierul.

Informatică: noțiuni generale despre utilizarea calculatorului (nu, nu intră și utilizarea facebookului aici), despre componentele calculatorului și despre programare. Noțiuni elementare de utilizare a unui procesor de texte (Word) sau tabele (Excel), inclusiv regulile de editare a unui document. Aici pot fi învățați tot ceea ce le va folosi pe viitor, de la crearea și editarea unui CV, până la învățarea unor limbaje și programe de specialitate: Photoshop (editare elementară de fotografii, sub forma unor jocuri, ca să captivezi atenția), Autocad, baze de date, eventual reinstalat de Sistem de Operare, ca să nu mă mai cheme pe mine.

Dirigenție/cultură civică: noțiuni de bază despre cum să nu fi un țăran coclit, cum să nu arunci gunoaiele pe jos, că nu e sufrageria lui mă-ta, despre cum să respecți oamenii care te respectă, despre cum să te porți într-o societate. Noțiuni despre “mulțumesc”, “vă rog” sau “poftiți”. Noțiuni despre respectul pentru autorități, ca să nu mai ajungă să se facă de râs mai încolo, cerând ordinul de serviciu, șapca sau numărul insignei polițistului. Noțiuni despre respectul celorlalți, chiar dacă nu-i cunoști, despre respectul pentru părinți.

Limbă străină (engleză sau germană), pentru că nimănui nu-i folosește limba franceză: noțiuni elementare de vorbire și ascultare. Elevul să poată susține o conversație de bază cu un străin. Nu, nu-l interesează să conjuge până leșină unele verbe.

Sport: accentuat pe sport obligatoriu, chiar și pentru fetele care mereu aveau scutire. De-aia sunt o grămadă de anemici sau de grași prin liceu, că au sărit peste ora de sport. La băieți e suficient să le dai o bășică umflată, se descurcă ei cumva.

Educație sexuală: noțiuni despre sarcină și metodele de protecție. Noțiuni elementare despre bolile cu transmisie sexuală și despre cum da, poate rămâne gravidă și dacă te retragi la timp.

Liceu (enumăr chestiile comune)

Română: mai mult accent pe gramatică. Cum să nu pui virgula între subiect și predicat. Încă e nasol să nu știi unde se pune cratima și să dai vina pe grabă. Încă e nasol să nu poți număra “i”-urile. De exemplu la profilul mate-info nu se punea accentul deloc pe gramatică, toată lumea presupunea că știam din generală.

Matematică: aici depinde de specializare, dar materia oricum e prea greoaie, iar de mulți termeni nu vei mai auzi niciodată, decât dacă te faci profesor de matematică. Nu, nu vei folosi integralele sau seriile infinite.

Economie: noțiuni elementare despre economisit bani, despre cum să nu-ți faci rate la mașină sau smartphone dacă-ți ghiorțăie mațele de foame. Noțiuni elementare despre cum să nu cheltui tot salariul pe toate rahaturile, apoi să te plângi că ai salariul mic. Noțiuni despre cum să pui un ban deoparte pentru pensie, chiar dacă ai 23 de ani și de doare-n cur de pensie și pensionari. Noțiuni despre economia unei țări.

Psihologie: noțiuni despre relațiile cu alte persoane, despre prieteni, despre cum să nu devii un sociopat.

Logică: noțiuni elementare de genul “dacă unii x sunt y, nu înseamnă că toți y sunt x”, noțiuni despre argumentarea unei idei, ca să nu fii idiot când dezbați subiecte pe facebook cu necunoscuții.

Sport: era bună și proba de rezistență și ora de gimnastică, puneai toți mușchii în mișcare.  Deasemenea, era bine să-i fie amintit viitorului student că analizele medicale te salvează de multe probleme. La fel, controlul stomatologic trebuie efectuat periodic. Încă văd oameni fără dinți, dar cu ultimele modele de telefoane.

Politică: observ că mulți se plictisesc când citesc articolele despre politică. Și totuși, când apare vreo lege care-i jenează, urlă din toți rărunchii că nu-i corect, că nu e european, că hâr, că mâr. Ar fi excelent ca în liceu să se predea noțiuni de politică, astfel ca oamenii să știe măcar: care sunt atribuțiile unui președinte, al unui prim-ministru, al unui ministru sau al unui primar. Ce înseamnă o criză mondială și cum te va afecta pe tine? Ce însemna dacă președintele era demis în 2012? Ce însemna dacă Ponta ar fi ajuns președinte? Sau dacă Donald Trump ajunge președintele Americii? De ce ne-ar păsa nouă de vecinii turci, de ISIS, de Coreea de Nord sau de criza petrolului? Chestii de bun simț, care te vor afecta la un moment dat în viață, nu chestii de reținut mecanic.

Concluzie

Ar mai fi multe de scris, dar deja m-am întins prea mult, cred că am pierdut câțiva cititori pe parcurs. Ideea de bază era ca un elev să nu rețină toate rahaturile care nu-i vor folosi niciodată, ci să învețe exact despre domeniile cu care se va întâlni și cu care va da piept în viață. Astăzi încă se pune accent pe memorarea mecanică a unor lecții, apoi repetarea ca papagalul la clasă, iar noi ne mirăm de ce avem cele mai mici salarii, chiar dacă avem facultăți peste facultăți. Și până când nu se va schimba modul de gândire, învățământul românesc va produce roboței dresați să memoreze. Pe bandă rulantă.