Săptămâna trecută am urmărit emisiunea de mare angajament și valoare inestimabilă “Românii au talent”. Urmăresc câteodată preselecțiile, pentru că acolo e miezul showului, oamenii simpli care se fac că au talent. Și nu înțeleg cum unii oameni insistă în penibil. Ok, unii au puțină voce, nu contest asta, dar cred că niște prieteni de-ai lor au insistat ca ei să participe la emisiune.
Eu îmi cunosc limitele, știu că sunt cel mai anti-talent om din lume, însă am încredere și în prietenii mei. Așa că, dacă vreodată aș avea veleități de artist, aș avea încredere în prietenii mei să-mi spună că sunt penibil și să nu merg în viața mea la un concurs de genul. Bine, între noi fie vorba, dansul nu e un talent, e o chestie pe care o poți învăța, dacă ai prea mult timp liber. Trebuie doar multă, multă practică. Talentul e ăla pe care nu-l poți învăța, fie el cântatul sau desenatul. Oricât m-aș strădui, tot ca o lebădă aș cânta, iar la desen am două mâini stângi.
Leave a Reply