Versuri proaste am mai auzit, dar astea sunt crema cremelor:
“Gargăriţă-riţă, te rog fă-mi pe plac
Vreau în poieniţă, lasă-mă s-o fac”
Bănuiesc că ştiţi melodia, e pusă pe repeat pe toate posturile româneşti de radio.
Trecând peste “deci”-ul plasat la început şi de repetarea obsesivă a cuvintelor “te pup, pa pa”, melodia pare scrisă de un copil de cinci ani cu o formă severă de retard mintal. Refuz să cred că s-a terminat inspiraţia compozitorilor în materie de versuri şi au trecut la cântece pentru copii. Şi totuşi, problema e că melodia îţi rămâne în cap şi te trezeşti fredonând “te pup, pa pa”. Nu cred că aş greşi afirmând că melodia asta e sub orice manea. Măcar acolo se transmite un mesaj duşmanilor, prietenilor sau femeii de lângă (numită pompos şi “pirandă”, “fă” sau “haladită”).
Mai, cum ai tu timp de astea. Ia sari pe niste documentare :))
Ceva recomandări?
Exact, cea mai cretina melodie ^^. Este pain olympics