Gărgăriţă-riţă

Versuri proaste am mai auzit, dar astea sunt crema cremelor:

“Gargăriţă-riţă, te rog fă-mi pe plac
Vreau în poieniţă, lasă-mă s-o fac”

Bănuiesc că ştiţi melodia, e pusă pe repeat pe toate posturile româneşti de radio.

Trecând peste “deci”-ul plasat la început şi de repetarea obsesivă a cuvintelor “te pup, pa pa”, melodia pare scrisă de un copil de cinci ani cu o formă severă de retard mintal.  Refuz să cred că s-a terminat inspiraţia compozitorilor în materie de versuri şi au trecut la cântece pentru copii. Şi totuşi, problema e că melodia îţi rămâne în cap şi te trezeşti fredonând “te pup, pa pa”.   Nu cred că aş greşi afirmând că melodia asta e sub orice manea. Măcar acolo se transmite un mesaj duşmanilor, prietenilor sau femeii de lângă (numită pompos şi “pirandă”, “fă” sau “haladită”).