Poşta… română
Citeam la alţii şi mă minunam de cât de ghinionişti pot fi. Şi-mi ziceam că nu pot fi şi eu atât de ghinionist. Cum e posibil ca o companie atât de mare şi de respectabilă ca Poşta Română să aibă servicii atât de proaste?
Ei bine, m-am înşelat.
Mai demult am participat la un concurs. Îl ştiţi, ăla cu chelia. Din păcate n-am câştigat premiul cel mare, însă am primit unul de consolare. Un pachet format din produse de îngrijire a părului. O domnişoară foarte cumsecade m-a contactat şi m-a întrebat cum pot intra în posesia premiului. Iniţial trebuia să merg până la sediu la Bucureşti, însă din cauza examenelor şi a licenţei nu m-am putut deplasa până acolo. Aşa că am convenit să-l primesc prin poştă. Nu prin curier, pentru că era şansa să nu mă găsească pe acasă, iar pentru că nu există sediu la mine în localitate puteam rămâne fără pachet.
Am şi uitat de pachet până acum câteva zile, când am primit hârtiuţa. Am preluat pachetul, ce părea a fi întreg şi nu l-am deschis până acasă. Ce conţine? Un şampon pentru nuştiucetipdepăr, altul pentru alttipdepăr şi o cremă pentru ras (probabil pe cap). Puse frumos într-o plăsuţă de carton, din aceea pentru cadouri.
De la primul contact cu pachetul m-am gândit că ceva nu e în regulă. Şi (more…)