d’ale mele

Îmi aduc aminte de primul produs cumpărat ca urmare a vizionării unei reclame. Era un aşa-zis aparat de masaj, pe care ai mei au dat destul de mulţi bani atunci. Semăna cu un castron albastru, cu o sferă albă cu suprafaţa asemănătoare mingiilor de golf.

Ei bine, ajunge pachetul acasă, iar eu nerăbdător îl desfac. Să ne înţelegem, cred că aveam vreo 7-8 ani pe atunci, şi nu aveam internet, iar de OTV nici nu se auzise pe atunci. Singurul program pe care-l recepţionam era TVR1.

Îl pun repede în jurul stomacului şi apăs butonul. Nimic. Încerc iar. Nimic. Problema cu respectivul aparat era că, de fapt nu era aparat de vibromasaj. Era doar o farfurie cu un contor. Contorul ăla număra de câte ori expiram şi inspiram (adică mă obliga într-un fel să-mi forţez muşchii abdominali).
Rezultatul constituia motiv de mândrie în faţa alor mei. Normal că era o mare ţeapă, fiindcă aparatul, o dată pornit, trebuia să funcţioneze singur (aşa reieşea din reclamă) nu să mă chinui eu să-mi fac masaj singur.

Aparatul a ajuns în cele din urmă pe mâinile lu’ tata, care l-a transformat într-o aplică frumoasă cu LED-uri.

Teleshopping
Probabil cunoaşteţi reclamele de la televizor, în care aparate minune îţi promit muşchii lui Arnold cu puţini bani şi efort minim. Ei bine, cum-necum m-am trezit cu un asemenea aparat cumpărat de mama cu doar 15 lei (acum vreo 3-4 ani parcă).

De data asta, era un aparat electric de masaj. Adică stimula muşchii prin impulsuri electrice (nu cunoşteam (more…)