Amintiri din internat
Eram opt în camera prin care bătea vântul ca la el acasă. Iarna scoteam reşourile de sub paturi şi le băgam pe furiş în priză, făceam puţină căldură, apoi le ascundeam iar. Venea pedagogul în vizită, o femeie urâtă şi acră. Mai acră decât varza murată din pieţe, mai acră şi decât Monica Tatoiu în chiloţi de piele neagră. De fapt, oţetul avea gust de miere în comparaţie cu ea. Şi era doar una dintre cele patru gardience puse să ne păzească.
N-aveam termopane, iar geamurile tremurau ca piftia când bătea vântul. Trăgeam cele trei pături peste cap şi adormeam. Ah, de fapt adormeam ca iepurii, pentru că glumele proaste de şantier erau la ordinea zilei: rabatări, poşte, ţambal… numai gândul de a mă trezi cu picioarele în sus îmi provoca insomnie.
Aş fi vrut să fi avut un aparat foto, ca să surprind internatul în imagini, aşa (more…)