Despre discriminare, ţigani şi liceu- Partea I
De câteva zile sunt asaltat de massuri care mă îndeamnă să trimit mai departe compasiunea mea faţă de handbalistul ucis mişeleşte de ţigani.
Nu o voi face, pentru că acele mesaje nu reprezintă decât spam şi le voi ignora.
Vreau totuşi să aduc în discuţie un subiect foarte dezbătut şi foarte „la modă” printre mulţi : discriminarea.
Fiind un articol foarte lung m-am decis să-l împart în două, pentru a nu deveni plictisitor.
Mă număr printre miile (poate chiar milioanele) de români care au avut de-a face la un moment dat cu ţigani. Şi nu la modul plăcut, pot zice.
Următoarele două întâmplări s-au petrecut acum câţiva ani, când îmi stricam neuronii pe chimie, matematică şi fizică într-o cameră lugubră a căinului-internat din Buzău. Eram licean înclasa a 10-a într-un binecunoscut colegiu din Buzău.
N-aveam calculator pentru că nu aveam voie (cică era consumator de curent), aşa că mai mergeam din când în când la o sală de internet aflată în apropiere. Nu conta faptul că era mereu plină (majoritatea clienţilor fiind mai întunecaţi ca Lucifer), conta că aveam o oră în care să zburd pe internet sau eventual să-mi stric ochii jucând nuştiu ce joc în reţea.
Într-o seară am plecat mai mulţi către Tess (aşa se numea parcă) să luăm o oră de internet apoi să ne întoarcem: aveam permisie până la ora 23.00. Apoi ne încuia poarta şi trebuia să ne descurcăm singuri. :)
Plătesc, apoi mă duc către calculator.
Dacă aţi fost vreodată în vreo sală de genul acesta, ştiţi că sunteţi anunţaţi cu câteva minute înainte de expirarea timpului printr-un mesaj care apare enervant pe ecran. Nu a apărut bine mesajul, şi mă trezesc cu un „colorat” în spatele meu, care (more…)