Despre discriminare, ţigani şi liceu- Partea I

De câteva zile sunt asaltat de massuri care mă îndeamnă să trimit mai departe compasiunea mea faţă de handbalistul ucis mişeleşte de ţigani.

Nu o voi face, pentru că acele mesaje nu reprezintă decât spam şi le voi ignora.

Vreau totuşi să aduc în discuţie un subiect foarte dezbătut şi foarte „la modă” printre mulţi : discriminarea.

Fiind un articol foarte lung m-am decis să-l împart în două, pentru a nu deveni plictisitor.

Mă număr printre miile (poate chiar milioanele) de români care au avut de-a face la un moment dat cu ţigani. Şi nu la modul plăcut, pot zice.

Următoarele două întâmplări s-au petrecut acum câţiva ani, când îmi stricam neuronii pe chimie, matematică şi fizică într-o cameră lugubră a căinului-internat din Buzău. Eram licean înclasa a 10-a într-un binecunoscut colegiu din Buzău.

N-aveam calculator pentru că nu aveam voie (cică era consumator de curent), aşa că mai mergeam din când în când la o sală de internet aflată în apropiere. Nu conta faptul că era mereu plină (majoritatea clienţilor fiind mai întunecaţi ca Lucifer), conta că aveam o oră în care să zburd pe internet sau eventual să-mi stric ochii jucând nuştiu ce joc în reţea.

Într-o seară am plecat mai mulţi către Tess (aşa se numea parcă) să luăm o oră de internet apoi să ne întoarcem: aveam permisie până la ora 23.00. Apoi ne încuia poarta şi trebuia să ne descurcăm singuri. :)

Plătesc, apoi mă duc către calculator.

Dacă aţi fost vreodată în vreo sală de genul acesta, ştiţi că sunteţi anunţaţi cu câteva minute înainte de expirarea timpului printr-un mesaj care apare enervant pe ecran. Nu a apărut bine mesajul, şi mă trezesc cu un „colorat” în spatele meu, care sonda cu privirea monitorul.

Se aşează lângă mine rugându-mă să-i arăt şi lui cum se face. Îi explic frumos unde se tastează adresa, unde se apasă şi cum se caută cu Gugăl.  Apoi se termină timpul, iar ecranul se înnegreşte brusc.

Inutil de spus că a trebuit să duc muncă de convingere să-i explic că nu mai am bani (mai avea puţin şi mă controla în buzunare), iar tastatura aia nu merge pe bază de pumni.

-Va urma-