Pușcăria din căminul internat Hasdeu am întâlnit-o în primul an de liceu. M-a lovit realitatea fix în moalele capului: opt paturi înghesuite pe o suprafață de câțiva metri pătrați, dulapuri…
Departe de casă La 15 ani am ajuns la liceul la care voiam, la vreo 80 de kilometri de casă. Era (și încă este) cel mai bun colegiu din țară.…
Săptămâna trecută am fost la întâlnirea de zece ani, după cum v-am mai spus. După strigarea catalogului și depănarea amintirilor cu diriginta, am vizitat împrejurimile. Primul lucru pe care l-am observat a fost terenul de fotbal, care arăta jalnic: printre crăpăturile din beton (mda, n-au nici până acum teren sintetic) se puteau zări (more…)
Zilele astea am fost plecat prin Buzău, la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Buzăul e același oraș prăfuit, cu șosele mai proaste decât drumurile forestiere din comuna mea natală. Primarul, același de ani buni, nu s-a sinchisit să arunce și el două găleți de asfalt pe străzile alea prost semaforizate. E ok, la anul tot el va ieși primar. E plin de cerșetori centrul orașului, dar (more…)
Școala cu clasele I-VIII din comuna mea natală n-a avut dintotdeauna toaletă în interiorul clădirii. Toaleta era afară, era o mizerie de construcție fără uși, lumină sau hârtie igienică. Nici nu mai pomenesc de vase de toaletă, apă sau săpun. Iarna învățam cu mănuși când se strica centrala (sau când se terminau lemnele). Azi s-a mai schimbat treaba, dar prin alte părți e prăpăd.
La liceu am fost cazat vreo trei ani în căminul-internat B.P. Hasdeu. Apa caldă era o glumă, te spălai în chiuvetă cu apă rece. WC-urile erau turcești și ca să le folosești nu puteai să mergi în papuci, pentru că mereu era apă pe lângă ele. Eram cazați câte OPT într-o cameră micuță. Aveam condiții de lux, vara dormeam cu cearșafuri umede în geam din cauza căldurii, iar iarna puneam pături în găurile din fereastră. Restul păturilor le puneam peste noi ca să putem dormi.
N-am făcut niciodată mofturi la mâncare, care era compusă din orez, fasole, ceai și cartofi mulți în orice meniu (pe care-i curățam prin rotație tot noi). Știu sigur că mâncarea avea și carne, pentru că vedeam puii cumpărați de bucătăreasă. Totuși, bucățile din meniuri erau foarte sfioase și nu le găseai niciodată. Nimic nu era gratuit, părinții plăteau și meniul și cazarea.
Azi dau peste asta: (more…)
Eram opt în camera prin care bătea vântul ca la el acasă. Iarna scoteam reşourile de sub paturi şi le băgam pe furiş în priză, făceam puţină căldură, apoi le ascundeam iar. Venea pedagogul în vizită, o femeie urâtă şi acră. Mai acră decât varza murată din pieţe, mai acră şi decât Monica Tatoiu în chiloţi de piele neagră. De fapt, oţetul avea gust de miere în comparaţie cu ea. Şi era doar una dintre cele patru gardience puse să ne păzească.
N-aveam termopane, iar geamurile tremurau ca piftia când bătea vântul. Trăgeam cele trei pături peste cap şi adormeam. Ah, de fapt adormeam ca iepurii, pentru că glumele proaste de şantier erau la ordinea zilei: rabatări, poşte, ţambal… numai gândul de a mă trezi cu picioarele în sus îmi provoca insomnie.
Aş fi vrut să fi avut un aparat foto, ca să surprind internatul în imagini, aşa (more…)
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la anii de liceu, cu temele copiate în clasă, jocurile de Quake din laboratorul de informatică, de tremuriciul din glezne…
