Departe de casă
La 15 ani am ajuns la liceul la care voiam, la vreo 80 de kilometri de casă. Era (și încă este) cel mai bun colegiu din țară. Nu m-a forțat nimeni să dau acolo, așa am vrut eu, iar părinții m-au susținut. Niciodată nu mi-au impus că ar trebui să urmez ceva ce nu-mi place. Am ales mate-info, pentru că-mi plăcea matematica și voiam să învăț informatică. Am avut noroc de profesor prost la matematică și de profesori buni la română, informatică, chimie și istorie. Totuși, dacă m-aș întoarce în timp, n-aș mai urma cursurile colegiului Național Hasdeu. A fost prea greu, mă luptam cu corigențele la chimie, deși eu nu intenționam să urmez o facultate de profil. Blazonul liceului nu te va urmări decât până intri în facultate. Apoi nimeni nu dă doi bani că ai făcut cursurile la un liceu de prestigiu sau la un liceu de cartier.
Facultatea
La facultate a fost mai ușor: am continuat cu informatica, deși am urmat cursurile Facultății de Inginerie Electrică. Urma să fiu inginer automatist. Din nou, a fost alegerea mea, părinții sau prietena mea nu m-au influențat cu absolut nimic. Am ales Brașovul și n-am regretat nimic. Am făcut și masterul, deși cred că a fost o pierdere de timp (și de bani). La fel, a fost alegerea mea, iar părinții m-au susținut încă un an cu bani. În al doilea an m-am angajat, mult mai târziu decât ar fi trebuit.
Concluzii
Și am învățat niște chestii, la venerabila vârstă de 29 de ani. Niciodată să nu urmezi drumul ales de părinții tăi. Alege-ți singur calea, alege-ți singur liceul și facultatea! Niciodată nu te duce în orașul în care te duce inima. Gândește cu capul, gândește-te la viitor, nu la prezent! Știu oameni care au ales un anume oraș pentru că acolo era și jumătatea lor. Apoi s-au despărțit și n-au rezolvat nimic.
A doua ar fi munca încă din facultate. Eu n-am reușit, pentru că am fost prea leneș și prea comod. Dar ar fi trebuit, alta ar fi stat treaba când terminam facultatea. Încercați cu orice chip să vă angajați în domeniu, iar dacă nu se poate, creați-vă un portofoliu! Angajatorii vor experiență, asta e clar, dar îi puteți convinge și cu un dosar plin de creațiile voastre. Nu contează ce, atâtat timp cât e făcut de voi e foarte bine.
Masteratul nu contează nici cât o ceapă degerată. E timp pierdut, masteratul ar trebui urmat doar dacă într-adevăr vrei asta.
rivi says
Eu m-am angajat în anul doi de facultate și acum îmi pare rău. Trebuia ori să stau să-mi văd doar de școală ori să-mi caut internship ceva în domeniu. Acum e prea târziu.
Victor Badoiu says
Niciodata nu e prea târziu să schimbi ceva. Eu acum doi ani mi-am dat demisia de la o firmă de construcții la care lucram de trei ani.