Școala cu clasele I-VIII din comuna mea natală n-a avut dintotdeauna toaletă în interiorul clădirii. Toaleta era afară, era o mizerie de construcție fără uși, lumină sau hârtie igienică. Nici nu mai pomenesc de vase de toaletă, apă sau săpun. Iarna învățam cu mănuși când se strica centrala (sau când se terminau lemnele). Azi s-a mai schimbat treaba, dar prin alte părți e prăpăd.
La liceu am fost cazat vreo trei ani în căminul-internat B.P. Hasdeu. Apa caldă era o glumă, te spălai în chiuvetă cu apă rece. WC-urile erau turcești și ca să le folosești nu puteai să mergi în papuci, pentru că mereu era apă pe lângă ele. Eram cazați câte OPT într-o cameră micuță. Aveam condiții de lux, vara dormeam cu cearșafuri umede în geam din cauza căldurii, iar iarna puneam pături în găurile din fereastră. Restul păturilor le puneam peste noi ca să putem dormi.
N-am făcut niciodată mofturi la mâncare, care era compusă din orez, fasole, ceai și cartofi mulți în orice meniu (pe care-i curățam prin rotație tot noi). Știu sigur că mâncarea avea și carne, pentru că vedeam puii cumpărați de bucătăreasă. Totuși, bucățile din meniuri erau foarte sfioase și nu le găseai niciodată. Nimic nu era gratuit, părinții plăteau și meniul și cazarea.
Azi dau peste asta:
“Am fost dusă în arestul Poliţiei, mi-au luat sutienul, am fost dusă într-o cameră de trei pe trei. Veceul era de tip turcesc, fără uşă. Când nimeni nu-l folosea puneam un PET pe post de capac. Dacă te spălai pe cap, nu aveai acces la foehn. ” – sursa
Într-adevăr, o dramă modernă, să te speli pe cap ȘI SĂ NU AI FOEN! În țara în care jumătate dintre locuitori au veceul în fundul curții, în țara în care școlile n-au toalete, căldură și profesorii mor de foame pe salarii de nimic, fosta ministresă are nevoie de foen să-și usuce coama când stă la pușcărie. Și-am crezut că unii au tupeu…
“Viața la țară”
Leave a Reply