Pușcăria din căminul internat Hasdeu am întâlnit-o în primul an de liceu. M-a lovit realitatea fix în moalele capului: opt paturi înghesuite pe o suprafață de câțiva metri pătrați, dulapuri…
Școala cu clasele I-VIII din comuna mea natală n-a avut dintotdeauna toaletă în interiorul clădirii. Toaleta era afară, era o mizerie de construcție fără uși, lumină sau hârtie igienică. Nici nu mai pomenesc de vase de toaletă, apă sau săpun. Iarna învățam cu mănuși când se strica centrala (sau când se terminau lemnele). Azi s-a mai schimbat treaba, dar prin alte părți e prăpăd.
La liceu am fost cazat vreo trei ani în căminul-internat B.P. Hasdeu. Apa caldă era o glumă, te spălai în chiuvetă cu apă rece. WC-urile erau turcești și ca să le folosești nu puteai să mergi în papuci, pentru că mereu era apă pe lângă ele. Eram cazați câte OPT într-o cameră micuță. Aveam condiții de lux, vara dormeam cu cearșafuri umede în geam din cauza căldurii, iar iarna puneam pături în găurile din fereastră. Restul păturilor le puneam peste noi ca să putem dormi.
N-am făcut niciodată mofturi la mâncare, care era compusă din orez, fasole, ceai și cartofi mulți în orice meniu (pe care-i curățam prin rotație tot noi). Știu sigur că mâncarea avea și carne, pentru că vedeam puii cumpărați de bucătăreasă. Totuși, bucățile din meniuri erau foarte sfioase și nu le găseai niciodată. Nimic nu era gratuit, părinții plăteau și meniul și cazarea.
Azi dau peste asta: (more…)
După ce a aflat de la Măzăreanu că pensionarul fusese fost şef la CFR, iar soţia lui arhitect, Dinu i-a abordat pe cei doi ca şi când i-ar fi cunoscut,…
Şobolani, gândaci pe jos, condiţii inumane de trai pentru bieţii puşcăriaşi. Să-i plângem, pentru că duc o viaţă amară, departe de libertate. Condiţiile mizere erau descrise acum câteva minute la…
