Cum e cu încrederea?
Am tot aşteptat să treacă vreo trei zile de la filmulețul cu "gimnasta". Ştiam că trebuie să scriu ceva, însă nu ştiam ce. După aia mi-am dat seama că filmuleţul…
Am tot aşteptat să treacă vreo trei zile de la filmulețul cu "gimnasta". Ştiam că trebuie să scriu ceva, însă nu ştiam ce. După aia mi-am dat seama că filmuleţul…
Cam ciudat, pentru că filtrul a permis altor site-uri cu conţinut evident mai explicit decât al meu… (more…)
Continuarea de aici.
A doua întâlnire de gradul al III-lea cu cei mai negrii locuitori ai României, s-a petrecut în primăvara anului 2004 (cu aproximaţie).
Mă aflam pe un bulevard destul de circulat şi mă îndreptam către autogară la autobuzul care pleca la ora 14.00. Geanta pe umăr, banii în mână iar mâinile în buzunar.
În faţa mea se opresc doi ţigani şi-mi cer „cinci mii dă lei”. Cum nu aveam, îi refuz frumuşel, şi încerc să mă strecor printre ei. Nu erau prea mari, dar fizicul meu impunător (!) mă împiedica să-mi măsor puterile cu ei. Poate m-ar fi salvat fuga, dar aveam geanta prea grea.
Unul dintre ei bagă mână în buzunar (al lor, nu al meu) şi-mi spune că are un cuţit şi că (more…)
De câteva zile sunt asaltat de massuri care mă îndeamnă să trimit mai departe compasiunea mea faţă de handbalistul ucis mişeleşte de ţigani.
Nu o voi face, pentru că acele mesaje nu reprezintă decât spam şi le voi ignora.
Vreau totuşi să aduc în discuţie un subiect foarte dezbătut şi foarte „la modă” printre mulţi : discriminarea.
Fiind un articol foarte lung m-am decis să-l împart în două, pentru a nu deveni plictisitor.
Mă număr printre miile (poate chiar milioanele) de români care au avut de-a face la un moment dat cu ţigani. Şi nu la modul plăcut, pot zice.
Următoarele două întâmplări s-au petrecut acum câţiva ani, când îmi stricam neuronii pe chimie, matematică şi fizică într-o cameră lugubră a căinului-internat din Buzău. Eram licean înclasa a 10-a într-un binecunoscut colegiu din Buzău.
N-aveam calculator pentru că nu aveam voie (cică era consumator de curent), aşa că mai mergeam din când în când la o sală de internet aflată în apropiere. Nu conta faptul că era mereu plină (majoritatea clienţilor fiind mai întunecaţi ca Lucifer), conta că aveam o oră în care să zburd pe internet sau eventual să-mi stric ochii jucând nuştiu ce joc în reţea.
Într-o seară am plecat mai mulţi către Tess (aşa se numea parcă) să luăm o oră de internet apoi să ne întoarcem: aveam permisie până la ora 23.00. Apoi ne încuia poarta şi trebuia să ne descurcăm singuri. :)
Plătesc, apoi mă duc către calculator.
Dacă aţi fost vreodată în vreo sală de genul acesta, ştiţi că sunteţi anunţaţi cu câteva minute înainte de expirarea timpului printr-un mesaj care apare enervant pe ecran. Nu a apărut bine mesajul, şi mă trezesc cu un „colorat” în spatele meu, care (more…)
Primul contact cu internetul a fost parcă prin ’98. Avea maică-mea la muncă un calculator cu windows 95, din ăla care dacă intrai în Solitaire se bloca şi trebuia restart de la buton. Internetul era prin dial-up (mulţi se întreabă ce-i ăla).
Acasă am avut internet după vreo 2 ani. Plăteam în funcţie de cât stam pe internet, aşa că raţia de internet se micşora în fiecare lună. Deh, factura n-o plăteam eu şi nici frate-miu, iar cablul de la internet se putea deconecta foarte simplu :)
Primele site-uri create de la 0 de mine arătau dezastruos. Nici acum nu prea mă împac prea bine cu designul (vezi headerul creat de mine în Photoshop) iar inspiraţia parcă fuge de mine ca ţiganul de apă. Dacă vreţi să râdeţi aruncaţi un ochi aici. E găzduit pe home.ro, iar gigeii de acolo au considerat că TREBUIE să-mi şteargă şi pozele (adică screenshoturile, headerul nu pozele cu mine) . Da, avea şi poze. Site-ul acesta a fost prima mea încercare de a-mi câştiga un ban făcând ce ştiu eu cel mai bine (în afară de dormit): programarea. Erau mici progrămele create de mine folosind Visual Basic, al căror scop nici eu nu-l mai ţin minte.
Creasem şi un nume pentru firmă: BVsoft, creasem şi help-uri pentru fiecare, îl împachetasem frumos pe fiecare ca pe cadou într-un installer cu interfaţă în limba română (tradusă de mine). Dar n-a fost să fie, lumea nu se înghesuia să dea 300.000 pe un program care nu făcea mare lucru.
Primul program a fost Test Auto, o încercare de a-mi simplifica mie procesul de învăţare al chestionarelor auto. Am scanat toată cartea cu tot cu răspunsuri (ce contează că avea copyright). Am scris la BD de m-a durut mâna. Al doilea program a fost creat cu scopul de a contoriza tot timpul petrecut pe internet (dial-up, scump domne scump). Avea parolă, şi începea contorizarea automat în momentul în care te conectai.
N-aveam Messenger pe atunci, (more…)
La concursul de review-uri EBU.RO am reuşit performanţa (demnă de invidiat) de a aduna nu mai puţin de ... 1 (un) punct. Asta datorită lui Arhi, care (nu ştiu de…
Cele mai proaste programe sunt cele care se încarcă în juma de oră. Vorbesc desigur de programele celor de la vodafone şi orange : vodafone mobile connect şi internet everywhere.…