Propunere
Ei sunt discriminaţi, ei dau în judecată deşi tot ei au fost agresorii, se încaieră în mijlocul Capitalei, se ceartă în fiecare zi cu săpunul şi mai ales fură cât…
1 Comment
1 October 2009
Madonna şi ţiganii
Ador personalităţile publice din alte ţări care vin la noi şi ne îndeamnă să iubim ţiganii. Sunt şi ei nişte oameni, parol. Tocmai un american ne-a îndemnat la iubire şi…
4 September 2009
SPER
Stop Prejudecăţilor despre Etnia Romă. Cică... Nu voi începe să enumăr câte întâlniri de gradul trei am avut eu cu ţiganii, întâlniri soldate cu ceva sechele. Nu, asta deja am…
5 August 2009
Să mănâncă şi gura lor ceva
Astăzi am făcut curat în dacie. Mda, au trecut deja doi ani de la ultima curăţenie parţială, şi trei de la ultima curăţenie generală.
Deci, făcut curat în portbagaj, aruncat toate fiarele, cutiile, hârtiuţele şi capacele de bere strânse, ca urmare a acţiunii mele ecologiste de tipul „nu-i coş de gunoi în oraş, punem hârtia în maşină”.
Parchez maşina cu spatele şi încep să arunc gunoaiele pe jos, urmând mai apoi a le strânge într-o pungă şi arunca la gunoi. Scot vreo trei kile de fier, patru de hârtie şi vreo zece becuri. Cineva mă atenţionează că nu e voie să arunc fierul la ghena de gunoi, pentru că „vor refuza să-l mai colecteze şi vor rezilia contractul”. Uimit, întreb dacă nu cumva au adus ghene pentru selectarea gunoiului. Deja mă gândeam că ne-am civilizat şi noi. Mi se răspunde că nu, dar oamenii ăştia care ne colectează gunoiul, au contract doar pentru GUNOIUL MENAJER.
-Şi cu fierul ce fac? întreb eu.
– Păi pune-l lângă gunoi, ca să-l ia băieţii şi să-l ducă la fier vechi. Pentru că dacă arunci fierul la ghenă, se va strica maşina de tocat gunoi a firmei angajate să-l colecteze.
Cu alte cuvinte, să-l ia băieţii bronzaţi şi să facă şi ei un ban cinstit. Să (more…)
Comments Off on Să mănâncă şi gura lor ceva
30 July 2009
Aş vrea
să-i văd pe onegiştii ăia care susţin că românii sunt rasişti cum ar sta ei măcar o săptămână în satul ăsta. Unde justiţia românilor a dat greş, a funcţionat justiţia ungurilor, oameni dintr-o bucată care nu au stat mult la discuţii.
Aş vrea să-i văd pe onegişti cum merg cu maşina prin oraş, iar la fiecare intersecţie să fie agasaţi de ţigani drăguţi care te roagă din tot sufletul lor mare, cu ochii lor blânzi şi umezi, ca prin bunăvoinţa ta să-i laşi să câştige şi ei un ban cinstit spălând năclăind parbrizul cu substanţe mai murdare decât apa de la robinet.
Aş vrea să încerce să se mute în satul ăla, plin de vecini săritori (peste gard), harnici (la furat) şi gospodari (pe spinarea altora). Aş vrea ca singurul lor venit să fie obţinut din roadele câmpului, iar toamna să găsească numai cotoarele, iar „fratele” ţigan să aibă hambarul plin.
Aş mai vrea să circule cu autobuzul, metroul sau tramvaiul după o zi obositoare de muncă, iar la urcare să fie întâmpinaţi fie de o mândreţe de ţigan recitator de capodopere eminesciene ca „Dă nene şi mie o mie” şi „Fraţilor din lumea-ntreagă”, (more…)
11 July 2009
Despre discriminare, ţigani şi liceu- Partea a II-a
Continuarea de aici.
A doua întâlnire de gradul al III-lea cu cei mai negrii locuitori ai României, s-a petrecut în primăvara anului 2004 (cu aproximaţie).
Mă aflam pe un bulevard destul de circulat şi mă îndreptam către autogară la autobuzul care pleca la ora 14.00. Geanta pe umăr, banii în mână iar mâinile în buzunar.
În faţa mea se opresc doi ţigani şi-mi cer „cinci mii dă lei”. Cum nu aveam, îi refuz frumuşel, şi încerc să mă strecor printre ei. Nu erau prea mari, dar fizicul meu impunător (!) mă împiedica să-mi măsor puterile cu ei. Poate m-ar fi salvat fuga, dar aveam geanta prea grea.
Unul dintre ei bagă mână în buzunar (al lor, nu al meu) şi-mi spune că are un cuţit şi că (more…)
18 February 2009
Despre discriminare, ţigani şi liceu- Partea I
De câteva zile sunt asaltat de massuri care mă îndeamnă să trimit mai departe compasiunea mea faţă de handbalistul ucis mişeleşte de ţigani.
Nu o voi face, pentru că acele mesaje nu reprezintă decât spam şi le voi ignora.
Vreau totuşi să aduc în discuţie un subiect foarte dezbătut şi foarte „la modă” printre mulţi : discriminarea.
Fiind un articol foarte lung m-am decis să-l împart în două, pentru a nu deveni plictisitor.
Mă număr printre miile (poate chiar milioanele) de români care au avut de-a face la un moment dat cu ţigani. Şi nu la modul plăcut, pot zice.
Următoarele două întâmplări s-au petrecut acum câţiva ani, când îmi stricam neuronii pe chimie, matematică şi fizică într-o cameră lugubră a căinului-internat din Buzău. Eram licean înclasa a 10-a într-un binecunoscut colegiu din Buzău.
N-aveam calculator pentru că nu aveam voie (cică era consumator de curent), aşa că mai mergeam din când în când la o sală de internet aflată în apropiere. Nu conta faptul că era mereu plină (majoritatea clienţilor fiind mai întunecaţi ca Lucifer), conta că aveam o oră în care să zburd pe internet sau eventual să-mi stric ochii jucând nuştiu ce joc în reţea.
Într-o seară am plecat mai mulţi către Tess (aşa se numea parcă) să luăm o oră de internet apoi să ne întoarcem: aveam permisie până la ora 23.00. Apoi ne încuia poarta şi trebuia să ne descurcăm singuri. :)
Plătesc, apoi mă duc către calculator.
Dacă aţi fost vreodată în vreo sală de genul acesta, ştiţi că sunteţi anunţaţi cu câteva minute înainte de expirarea timpului printr-un mesaj care apare enervant pe ecran. Nu a apărut bine mesajul, şi mă trezesc cu un „colorat” în spatele meu, care (more…)
16 February 2009