Aţi bea vreodată cafea cu sare sau cu lămâie?

Aţi conduce o maşină fără roţi şi fără volan?

Aţi auzit vreodată de patinator orb, cântăreţ mut sau secretară surdă?

Credeţi că va exista vreodată o Românie fără OTV, manele şi câini vagabonzi?

Aţi bea vreodată votcă fără alcool?

Aţi auzit de moldovence virgine, medic/popă care să nu ia bani?

NU. Atunci cum dracu poate cineva să bea bere cu suc de lămâie? Bineînţeles că se presupune că e de sex masculin şi nu-i place culoarea roz.

Alcoolul te ajută în multe perioade din viaţa ta: când te naşti tactu face cinste la toată lumea, inclusiv popii care te bagă cu capul de două ori într-un lighean cu apă. Apoi, când creşti, afli că alcoolul e bun pentru curaj şi astfel o poţi invita pe Maricica la dans. Aici nu includem faptul că Maricica te va păcăli şi va sta cu Cristi, colegul de bancă doar pentru că are un ghiozdan model mai nou ca al tău. Şi cu aer condiţionat.

Apoi, tot băutura te va băga în multe belele, ca de exemplu un angajament între două persoane plictisite de atâta monotonie şi ceartă: căsătorie. Regretele eterne se scriu doar pe coroanele cu flori aşa că poţi deja să-ţi iei adio de la băutele cu prietenii. Însă de-aia s-au inventat meciurile de fotbal, pentru ca bărbatul să aibă o scuză pentru a bea cât poate de mult. Bineînţeles că de-aia au inventat românii tot felul de sărbători obscure: Mihail şi Gavriil, Crăciunul, Revelionul, Paştele, Paştele cailor, Halloween (bine, l-au importat de la indienii de peste ocean), Sf. Maria, Hanukkah, 26 ianuarie, 7 ianuarie (nostalgicii ştiu de ce), etc.

Şi nu în ultimul rând, băutura e felul principal de mâncare la pomană. Se ştie că mâncarea niciodată nu se va termina, însă băutura, indiferent dacă e la carafă sau la sticlă de un litru (ca Pepsi), se va termina ultima.

A, ce vroiam să comunic prin articolul ăsta? Habar n-am, dar mă duc să-mi mai deschid o bere!

Zilele călduroase au trecut, vine toamna cu ale ei. Aşa că m-am gândit să merg la o terasă, cât îmi mai permite vremea.

Am ales una din centrul Braşovului. Aici, majoritatea au umbrele pe care scrie mare Braşov „The best city in the world”.  . M-am aşezat la una dintre ele, care avea bere ieftină (sau aşa credeam eu). Se ştie că berea ieftină e mai bună pentru studenţi, şomeri şi alte categorii năpăstuite de soartă.

Comand un Heineken draught (aşa scria pe meniu). Costă cinci lei şi are 400 de ml. Zic că merită şi aştept comanda.

La masa vecină o fetiţă încearcă să vândă nişte vederi cu Braşov. E perioada Cerbului de Aur şi străinii mişună pe acolo în voie. Acum e timpul potrivit pentru a-i mulge de bani, nu? Lângă ea o babă bronzată  se străduie să vândă unor cupluri nişte trandafiri cu „patru lei bucata, şase lei două bucăţi, la reducere”. Doi ţigani cu două tipe care se hăhăiau la orice glumă a lor sunt vecinii mei. Unul dintre ţigani a negociat un trandafir veştejit contra sumei de patru lei. E macho. Piţipoanca de lângă el îşi aranjează ochelarii cu D&G şi râde încă o dată la o glumă cu aluzie sexuală.

Un tip cu un pulover alb (deşi erau circa 30 de grade afară) îi face cu ochiul chelneriţei (sau chelnerului pentru că semăna puţin cu Solcanu). Pe lângă noi trec trei poliţişti: două femei urâte cu spume şi un poliţist gras cât umbrela de deasupra mea. Zâmbesc.

Pe partea cealaltă apare o tipă ciocolatie (nu era ţigancă). Vecinii zgomotoşi îşi povestesc unul altuia fanteziile cu negrese.

Vine şi comanda într-un pahar pe care scrie mare Heineken. Gustul prea amar pentru un Heineken trădează totuşi sursa berii. Mă gândesc că era Noroc, Skol sau Ursus amestecate cu pelin. Termin berea cu gândul că mi-am mai luat o ţeapă (încă una), plătesc şi plec. Concluzia: niciodată să nu cumpăraţi bere la ţap (draught sau draft cum scrie prin meniuri) pentru că  veţi primi o ţapă. Una mare de tot.

Că românul e frate cu codrul probabil ştiaţi. Că românului îi plac lucrurile gratuite, ştiaţi. Fiind an electoral, micii şi berea merg de minune pentru alegători. Numai că alegătorii sunt cam ţărani, deşi locuiesc într-o capitală europeană şi nu ezită nicio clipă să-şi împartă pumni şi înjurături. Mari oameni, mari caractere.

Marean are şi o explicaţie : “Eu sunt si mic si mare si in momentul cand apare soarele rasare si vor fi lucrurile si bere va curge si micii exista.”

Bine, încă nu s-a aflat ce fuma Marean şi de unde-şi cumpără marfa. Citeşte mai departe »

La gust nu e chiar cum se spune în reclamă. Are o urmă de bere în ea, dar nu se poate compara cu o bere adevărată. La nevoie e excelentă, făcând Bergenbier-ul să pară apă cu mălai. Am încercat berea pe câteva persoane, care habar n-aveau ce duc la gură. Impresii:  într-adevăr are un pic de gust de bere.

Recomandată şoferilor care merg la o iarbă verde şi doresc să consume şi o bere împreună cu mititeii, fără însă a da piept cu legea.

Cum totuşi trăim în România, prima bere Citeşte mai departe »

Pentru că se apropie sezonul. Adică începe sesiunea pentru cei mai muncitori oameni ai României…

Care e cea mai bună bere?

-Bergenbier, Golden Brau, Ciucaş, Lowenbrau etc? Exceptând mărcile străine.

Ăăăă, de fapt care e cel mai ieftin xerox din Braşov? (asta pentru mama, în caz că mă citeşte).

Cele mai tari reclame sunt acelea la berile străine. Mai vezi şi aici, aici şi aici.

Probabil aţi gustat sau aţi auzit de vinul de casă, făcut în gospodărie, fără chimicale şi cel mai natural posibil. Având la dispoziţie câteva kg de struguri (am avut mai multe dar  între timp am mai mâncat din ele), m-am hotărât să-mi fac pentru prima dată, vin de bloc, pentru că nu stau la casă.

Nici nu ştiu dacă am procedat corect, dar am stors strugurii cu robotul de bucătărie, apoi i-am trecut printr-o sită cu ochiuri dese: sită folosita pentru piureul de cartofi. Apoi, am repetat procedeul pentru cele 4-5 kg de struguri pe care le aveam (struguri culeşi personal de mine din vie). Rezultatul: un lichid de consistenţa uleiului (cred că mai trebuie strecurat totuşi), care are un gust destul de bun. Cred că până aştept eu să se facă vinul, beau tot mustul (aprox. 2 litri). Deşi mai mult zici că e suc de struguri, ca Fanta, pentru ca nu se simte încă tăria, alcoolul. Pentru asta am de aşteptat ceva timp.

Pentru cei care vor o reţetă de preparare a berii de casă (nu va avea gustul de Heineken, asta e sigur) o puteţi găsi aici. Sănătate!

La sfârşitul secolului 17, alocaţia săptămânală pentru elevii de toate vârstele de la o şcoală din Anglia consta în 2 sticle pe zi. Berea era mult mai sigură şi mai bună la gust decât apa potabilă disponibilă, care adesea provenea din râuri poluate. Berea era deasemenea comună la locul de muncă. Omul de stat şi de ştiinţă, Benjamin Franklin, care a trăit în Londra între anii 1757-1774, a înregistrat consumpţia zilnică de bere într-o tipografie din Londra ce a vizitat-o. Fiecare dintre angajaţi consumau o halbă înainte de micul dejun, o halbă între mic dejun şi prânz, o halbă la prânz, o halbă la ora 6 şi o halbă când terminau lucrul.

Sursa

2 sticle pe zi. Super tare ideea englezilor. 2 beri pe zi X 20 de zile de şcoală =40 de beri pe lună.  În zilele noastre 40 de sticle X 2 lei bucata=80 de lei alocaţie lunară. Cu alocaţia din ziua de azi ce-şi mai poate cumpăra un elev? Mai nimic.

Stimaţi guvernanţi: bere pentru toată lumea!