La terasă la un ţap (de bere)

Zilele călduroase au trecut, vine toamna cu ale ei. Aşa că m-am gândit să merg la o terasă, cât îmi mai permite vremea.

Am ales una din centrul Braşovului. Aici, majoritatea au umbrele pe care scrie mare Braşov „The best city in the world”.  . M-am aşezat la una dintre ele, care avea bere ieftină (sau aşa credeam eu). Se ştie că berea ieftină e mai bună pentru studenţi, şomeri şi alte categorii năpăstuite de soartă.

Comand un Heineken draught (aşa scria pe meniu). Costă cinci lei şi are 400 de ml. Zic că merită şi aştept comanda.

La masa vecină o fetiţă încearcă să vândă nişte vederi cu Braşov. E perioada Cerbului de Aur şi străinii mişună pe acolo în voie. Acum e timpul potrivit pentru a-i mulge de bani, nu? Lângă ea o babă bronzată  se străduie să vândă unor cupluri nişte trandafiri cu „patru lei bucata, şase lei două bucăţi, la reducere”. Doi ţigani cu două tipe care se hăhăiau la orice glumă a lor sunt vecinii mei. Unul dintre ţigani a negociat un trandafir veştejit contra sumei de patru lei. E macho. Piţipoanca de lângă el îşi aranjează ochelarii cu D&G şi râde încă o dată la o glumă cu aluzie sexuală.

Un tip cu un pulover alb (deşi erau circa 30 de grade afară) îi face cu ochiul chelneriţei (sau chelnerului pentru că semăna puţin cu Solcanu). Pe lângă noi trec trei poliţişti: două femei urâte cu spume şi un poliţist gras cât umbrela de deasupra mea. Zâmbesc.

Pe partea cealaltă apare o tipă ciocolatie (nu era ţigancă). Vecinii zgomotoşi îşi povestesc unul altuia fanteziile cu negrese.

Vine şi comanda într-un pahar pe care scrie mare Heineken. Gustul prea amar pentru un Heineken trădează totuşi sursa berii. Mă gândesc că era Noroc, Skol sau Ursus amestecate cu pelin. Termin berea cu gândul că mi-am mai luat o ţeapă (încă una), plătesc şi plec. Concluzia: niciodată să nu cumpăraţi bere la ţap (draught sau draft cum scrie prin meniuri) pentru că  veţi primi o ţapă. Una mare de tot.