Întrebare: De ce ziua femeii se sărbătoreşte pe 8 (opt) martie?

Răspuns: pentru că cifra opt e singura care are două găuri!

Da, astăzi toate barurile şi restaurantele erau pline de femei care căutau plăcerile bahice. La mulţi ani şi să ne trăiţi!

Cum ziceaţi că se numeşte sportul ăsta?

Via

Am fost la nişte prieteni în vizită, la un vin fiert şi la un schimb de vorbe. La întoarcere a trebuit să fac frigul vreo douăj de minute prin staţie. Acolo, printre troiene şi mucuri de ţigări era o domişoară drăguţă, cu o şepcuţă îmblănită de culoare albă. Părea o fată finuţă, tipul de fată care, la auzul cuvintelor care încep cu p şi se termină în ulă, roşesc şi-şi acoperă urechile.

La un moment dat îi sună telefonul. Melodia urla din toţi rărunchii :„Încăăăăă mai simt parfumul tăăăăăăăăăău”, iar fetişcana răspunde trăgând suav de muci: „Da făă, sunt în faţa clubului. Te aştept!”.

Mda, m-am întors şi m-am gândit cât de mult te pot înşela aparenţele.

Pornind de la articolul ăsta, m-am gândit să elaborez ideea.

Da, Inna a avut noroc în viaţă. La fel ca şi Ronaldinho, Ţiriac sau Băsescu (hai să zicem şi Geoană deşi el a avut numai ghinioane).

Sunt o grămadă de fotbalişti talentaţi în România, unii chiar de nivelul dinţosului. Însă, mai mult de trei sferturi vor rămâne în anonimat toată viaţa, bazându-se pe ideea că „într-o zi” îl vor apuca pe Dumnezeu de picior. Şi acţionează în consecinţă: renunţă la şcoală în favoarea antrenamentelor, se transferă la tot felul de echipe cu nume dubioase prin ligile inferioare şi joacă pe salarii mai mici decât gunoierii din oraşe.

Cunosc asemenea oameni care lucrează acum pe salariul minim pe economie şi-şi dau pumni în piept că n-au terminat nici măcar liceul.

La fel şi cu toţi ceilalţi care visează că faima şi banii îi vor ajunge din urmă într-o zi.

Am deviat puţin de la subiectul principal, adică: femeile care arată bine şi care vor ajunge faimoase. Mai mult de jumătate dintre româncele care arată bine şi n-au nimic în tărtăcuţă, vor ajunge casnice, pradă iubirii pentru portofelul vreunui barosan. Trece un an de iubire pasională, trec doi şi în cel mai fericit caz se ajunge la cinci-şase ani. Apoi se schimbă povestea şi bineînţeles şi femeia.

Femeile îmbătrânesc urât. Se schimbă treaba pe la 40 de ani, când tenul femeii va fi mai brăzdat ca suprafaţa lunii şi singurii care vor mai vedea frumuseţea internă vor fi doar bătrânii perverşi, necunoscuţii de la matrimoniale sau băiatul virgin de la etajul trei.

După cum bine ştiţi o femeie poate avea trei patrudefecte:

-Să fie curvă, astfel încât să-ţi fie frică să o trimiţi să cumpere pâine singură şi să nu vină cu burta la gură

-Să fie urâtă, astfel încât să-ţi fie frică să mergi noaptea cu ea prin parc fără a avea la îndemână o bâtă sau un spray paralizant.

-Să fie proastă, astfel încât să-ţi fie frică să o înveţi să folosească inveţiile moderne ale secolului ca: aragazul, laptopul sau telefonul mobil 3g.

- Să fie enervantă, astfel încât orice discuţie va duce automat la ceartă. Chiar ieri am văzut un cuplu care se certa pentru locul pe care să-l ocupe la o coadă în bancă. Tipul şi-a băgat piciorul şi a ieşit afară la o ţigară, lăsând-o pe nervoasă la coadă.

Orice femeie are voie sa aibă maxim unul dintre defectele enumerate mai sus.  Dacă se întâmplă cumva să aibă mai multe, atunci sigur nu se merită. Dacă nu are niciun defect atunci sigur în câteva momente vă veţi trezi.

Într-o seară discutam cu nişte prieteni. Din vorbă-n vorbă s-a ajuns inevitabil şi la discuţia despre prietene/femei etc. Mie îmi reproşau faptul că, atunci când aveam prietenă, eram sub papuc. Adică ce zicea ea, era lege.

La o adică, mi se pare normal să ieşi în club cu prietena şi nu să o laşi singură acasă, să mergi împreună prin magazine sau să te plimbi prin parc. Şi atunci când iubeşti pe cineva, mi se pare normal să-i faci pe plac, atâta timp cât favoarea se întoarce şi nu exagerează. Adică mersul la bere cu băieţii să nu se transforme în obicei zilnic şi „ora zece” să nu se transforme în „au cântat deja cocoşii”.

Şi ca regulă generală: dacă în grupul de prieteni cu care mergi la o bere există cel puţin o fată (care vine cu jumătatea) TREBUIE luată şi prietena/soţia/amanta, pentru că altfel se duc favorurile reciproce.

Cum furia albastră a intrat in moarte clinică, aşa vreo două zile, am circulat mai des cu autobuzul. Printre mirosurile îmbietoare de ceapă şi de votcă ieftină (stau la periferie, acolo unde încă se mai dă pe caiet) am observat o chestie: toate tipele superbe sunt acompaniate mereu de câte o urâtă. Sigur e prietena ei cea mai bună, câinele de pază care o apără de intruşi. Adică, dacă vrei să te apropii cât de cât de ea, trebuie să te pui bine cu câinele.

Ultima experienţă de genul m-a făcut să regret faptul că nu am dacia la indemână: scoteam rapid un litru de benzină, mă stropeam şi-mi aprindeam o ţigară (deşi nu fumez). Aşa îmi curmam rapid suferinţa.

Nu fac referire la nimeni, însă cunosc sentimentul, iar mare parte din primul filmuleţ mi se pare foarte familiară. Încă un motiv pentru care relaţiile construite de la început din certuri şi crize de nebunie sau gelozie n-ar trebui să dureze nici măcar o zi.

Urmăriţi până la capăt pentru că merită, iar unii dintre voi sigur vă veţi regăsi într-unul din roluri.

Episodul 1: Înşelatul Citeşte mai departe »

Hai la mare dragi români!
Soare? E!
Mare? E!
Gagici? E!
Manele? Ie!
Cocalari? Ie!
Filmuleţul de mai jos m-a dezgustat în aşa fel încât eram gata să vomit. Oamenii vin în concediu la mare pentru a scăpa de stresul oraşului şi de zgomotul urban, şi dau tot de aceleaşi miresme: mici, porumb fiert vândut de tipi dubioşi, manele la maxim şi tipi graşi care ţopăie în costume de baie prea mici.

Vorba DJ-ului: Bem un mic, mâncăm o bere!