Teoretic, a venit primăvara. Practic, e încă iarnă, pentru că încă mai zboară nişte fulgi de zăpadă. 1 martie semnifică pentru unii începerea primăverii şi a lunii Mărţişor. La noi în România, se dau mărţişoare. La alţii e ziua berii în Islanda. Parcă totuşi aş fi vrut în Islanda.
Îmi amintesc când veneam la şcoală cu vreo 20 de mărţişoare pentru fetele din clasă şi pentru profesori. Aveam mărţişoare din tinichea, costau 1000 de lei şi înfăţişau ba diferite animăluţe (răţuşte, iepuri) sau zodii. Nu erau scumpe, însă erau bine primite.
Astăzi, nu prea se mai poartă mărţişorul. E învechit, nici babele nu-l mai poartă. Astăzi e suficient să ataşezi vestitul şnur alb-roşu (fără legătură cu vreo echipă) unui obiect şi să-l transformi în mărţişor. Poţi spre exemplu să transformi o floare, un inel, lănţişor sau alte obiecte de preţ pentru femei (nu şi pentru noi) într-un mărţişor. Totodată merge şi o floare cumpărată în grabă de la ţiganii de pe drum. Sau un ghiocel furat de la cineva…
Ieri am fost la cumpărat flori. Nu multe pentru că finanţele sunt puţine, suntem încă în plină criză financiară. Găsesc nişte ţigani zgribuliţi cu mărţişoare şi flori lângă marginea drumului.
-Cu cât dai trandafirul?
-Zece lei. Da’ se merită.
– Scump, vreau ceva mai ieftin şi mai frumos. (de fapt voiam câteva garoafe şi un trandafir)
-Îl las la cinci lei. Sau dacă doriţi buchetul ăsta frumos de trei trandafiri la zece lei.
Iau trandafirul şi câteva garoafe, precum şi vreo câteva mărţişoare. N-am mai găsit mărţişoare ca pe vremuri, aşa că mă mulţumesc şi cu astea. Spre uimirea mea, vânzătoarea nu insistă să-mi împacheteze trandafirul, deşi anul trecut nu scăpam fără vreo trei lei aruncaţi pe folie şi pe nişte frunze care formau un buchet.
Deh, primăvara în plină criză.
Leave a Reply