Mimetismul: însuşirea românului de a copia toate acţiunile vecinului cu scopul vădit de a impresiona. Deşi obiectele achiziţionate nu-i vor folosi niciodată, românul se simte bine în pielea lui atunci când diverşi inşi îl laudă pentru obiectele „de artă” din casă.
Dacă vecinul de la trei îşi cumpără plasmă, românul nu se poate ambţine să nu-şi facă credit pe trei ani, plătind triplu, doar pentru a-şi satisface plăcerea.
Îşi schimbă rabla cu un Logan doar pentru a-i lăsa pe vecinii neserioşi care fac mişto de el cu gura căscată. Îşi pune număr preferenţial ca să vadă lumea „cine-i şeful tuturor”. Îşi ia aparat de îndreptat banane, deşi, în mod evident, nu are nevoie de el.
Spre deosebire de alte populaţii românii imită doar obiceiurile proaste. Spre exemplu încă e cool să fumeze doar pentru că toţi prietenii lui fumează. E cool să-şi facă freză de tip struţ, doar pentru că aşa i-a zis Gigel prietenul cel mai bun că „aşă se poartă”. Încă are impresia că, folosind o cutie de gel de un leu şi un tricou cu sclipici D&G ( nu aberez şi nu împrumut de la alţii), va agăţa fata visurilor lui.
E cool să se-mbete ca porcu’ şi să-şi strige în gura mare sentimentele pentru vânzătoarea de ziare sau pentru vecina de la trei. E cool să aibă cel mai şmecher telefon din clasă, deşi evident nu-l va folosi decât pentru pozele din baie.
Spre exemplu românul nu ia ce e cel mai bun de la ceilalţi. Nu veţi vedea niciodată un român citind o carte doar pentru că prietenii lor citesc, evident, o carte. Sau nu vei vedea un român educat, care să ştie de la mă-sa de acasă că strada nu e o groapă de gunoi şi trotuarul nu e pentru întins conţinutul buco-faringian. Dacă alţii aruncă hârtii pe stradă, românul de ce n-ar face-o? Dacă alţii scuipă în plină stradă românul de ce n-ar face-o?
Cei care mă cunosc ştiu că am dacia ticsită de hârtii, cutii de cola şi şerveţele (nu cu muci, ci pentru şters parbrizul). Nu le arunc pe stradă, deşi mi-ar fi foarte uşor, pentru că la ora la care mă deplasez către/spre Braşov drumul e destul de liber.
Sunt curios de un singur lucru: dacă mâine s-ar căca cineva în mijlocul străzii, câţi trecători l-ar imita?
Așa e,din păcate.Mai ales în ce privește consumul de alcool imităm pe toată lumea,care nu bea chiar așa cum credem noi,s-au unii dintre noi,prea mulți dintre noi.Toți știm că în Franța sunt puțini bolnavi de inimă datorită consumului de vin(ceea ce nu e tocmai adevărat),dar nu știm câți bolnavi de ficat sunt.O căutare google a cuvintelor “paradoxul francez” ar putea să ne pună pe gânduri.