În primul rând meşterii, pentru că nu au asigurat panoul ăla nenorocit, care putea cădea pe oricine. Eu, cel puţin, de la 10 ani am învăţat rolul unui diblu.
În al doilea rând, directoarea care a dat ordine să se scoată panoul şi să se şteargă petele de sânge. Cum dracu să ştergi nişte pete de sânge de la un accident? Trebuie să fii prea idiot ca să faci asta şi să speri că o să scapi basma curată.
Şi nu în ultimul rând, mama care şi-a lăsat fetiţa de numai trei ani nesupravegheată. Eu ştiu cel mai bine ce înseamnă un copil de trei ani nesupravegheat, pentru că la vârsta asta eram cât pe ce să dau foc la casă (de fapt chiar am dat foc, însă a fost stins la timp).
La trei ani nu distingi binele de rău. Nu poţi să ştii că dacă pui mâna pe un reşou încins te arzi (cum am făcut eu la aceeaşi vârstă). Nu poţi să ştii că dacă tragi de cordonul unui monitor CRT, acesta va cădea cel mai probabil în capul tău cu nişte consecinţe dezastruoase. Nu ştii că dacă bagi o agrafă într-o priză te vei curenta. De-aia ai nişte părinţi care să te supravegheze. Banca nu e o grădiniţă, deşi cea mai mare parte din vină o au ei… Un copil e o minune, dar poate fi şi o pacoste.
Păcat de incident, însă directoarea şi meşterii care au montat panoul nu sunt singurii vinovaţi.
Leave a Reply