M-am gândit de mult la articolul ăsta, pentru că mereu mi se întâmplă.
De două săptămâni încerc să sun pe cineva cu o treabă, iar respectivul se face că nu aude telefonul. Telefonul sună, primeşte şi mesaje, însă tipul se face că nu le aude.
Deasemenea când cineva catadicseşte să-mi răspundă după ce, evident, am sunat de mai multe ori, mă întâmpină cu fraza: „Nu l-am luat cu mine”. Sau şi mai frumos: „Nu l-am auzit”. Şi dacă nu l-ai auzit atunci, peste o oră, două, şase, o zi nu vezi că te-a sunat un fraier? Care încearcă să dea de tine de zile întregi?
De auzit, nici eu nu-l aud pe al meu, mai ales dacă cineva mă sună dimineaţa pe la 12-13 (!) când dorm. Stă frumuşel pe vibraţii. Scap de idioţii cu spamul lor şi dorm liniştit. Însă dacă văd apelul, chiar şi mai târziu, răspund la el: dau sms, sau sun dacă mă interesează pe mine.
Altfel, la ce dracu ţi-ai mai luat telefon dacă nu răspunzi la el şi te dai la fund când te caut?
PS: Tagurile sunt alese pur şi simplu întâmplător, şi nu au legătură cu altceva. :)
La început mai uitam și eu telefonul acasă,până s-a luat un văr de mine: bine mă,de ce ți-ai mai luat mobil dacă îl lași acasă?De atunci îl port tot timpul(îl mai uit câteodată acasă)dar verific,și răspund la oricine mă caută.
Ai fost perseverent daca ai continuat sa il suni doua saptamani !! Eu renuntam de la a-III-a incercare :d . Pana la urma si ne-raspunsul asta este o forma mai “eleganta” de a spune “deranjezi!” sau “nu-esti-bine-venit!”
@mihai radovicescu: are de inapoiat niste bani si iti dai seama ca nu pot renunta!
aaaaa, pardon, n-am stiutara :) … si nu te-ai dus la el la usa !?
@mihai radovicescu: m as duce, dar sta prin Bucuresti. Ca ultima solutie…