telefon

Să zicem că ești uituc, aiurit și-ți pierzi telefonul. Sau ți-l fură cineva, e aceeași situație. Toată lumea te încurajează cu acel clasic “nu-l vei mai găsi niciodată”, tipic românesc. Dar tu ești mai căpos, mai optimist de fel.

Și aștepți și cauți telefonul pe mercador.ro, pe tocmai.ro și pe okazii.ro. E ușor de recunoscut, pentru că are un mic defect: vopseaua sărită la difuzor. Colegul care mi-a vândut telefonul a prezentat ciobitura ca un defect, eu am găsit-o ca pe un avantaj, pentru că după numai câteva zile am găsit telefonul pe mercador. Vânzătorul era genul clasic de combinator, șmecher cu zeci de produse la vânzare. Evident, toate erau ale lui…

L-am sunat pentru detalii și am stabilit să ne întâlnim într-un loc neutru: în parcarea unui magazin. Am luat un prieten mai solid ca backup, cu pretextul că nu cunosc prea bine specificațiile telefonului. Am memorat IMEI-ul, am pus cutia originală și factura în ghiozdan și am purces la întâlnire. Am stabilit cu fratele meu ca la primul bip dat de mine să sune la 112 și să le explice situația.

Omul a venit prompt cu mașina de serviciu și a început să-și laude “produsul”: că are baterie extinsă, că face poze faine, că l-a luat de la o tipă, că… Multe chestii pe care-l întrebam doar pentru a trece timpul până la sosirea Cavaleriei. Au venit repede băieții cu ochii albaștri (cam cinci minute de la apel). Omul nostru era uimit, nu se aștepta la așa ceva. Factura și cutia erau la mine, explicațiile din partea lui erau inutile. Avea două soluții: mers la secție și declarații plus telefon reținut, sau se înțelege cu păgubitul și nu se întâmplă nimic. Susținea sus și tare că l-a cumpărat de la cineva și că va rămâne cu paguba, dar a acceptat situația.

Concluzii:  (more…)