Într-o dimineaţă sunt sunat pe telefonul de Orange de un număr de fix. Bucureşti, îmi dau eu seama cu privirea-mi adormită. Răspund, iar vocea de la capătul celălalt semăna cu cea a lui Arnold în Terminator. Adică metalică. Hait, îmi zic, m-am trezit în viitor şi acum trebuie să vină şi John Connor. Sau poate eu sunt el. Vocea continuă aberaţiile şi până m-am dezmeticit, deja îmi zisese în numele cui sună şi ce vrea. Normal că n-am înţeles şi am apăsat tasta 1 pentru reluarea mesajului.
BRD-ul îmi vrea banii, deşi eu n-am făcut în viaţa mea rate, iar cartela respectivă de-abia am luat-o şi numai vreo patru persoane ştiau numărul ăla. Sun frumuşel înapoi şi de data asta îmi răspunde o duduie în carne. Oase nu ştiu dacă avea.
Îmi explică politicos că am de plătit o rată de 35 şi ceva de lei în decurs de trei zile. Îi explic că e o greşeală că nu-l cunosc pe domnul X care nu şi-a plătit rata, mă asigură că mă va şterge din baza lor de date şi închid.
Ieri sună iar telefonul, de data asta era mesaj:
„Dna GURAU, va somam sa achitati urgent suma datorata pentru contractul 501195782, in val de 35.60 RON. ”
Expeditor BRD FINANCE. Normal că nu există şi un număr, ci doar BRD FINANCE.
Ca să fiu înţeles. Nu-i aceeaşi persoană, pentru că prima dată era vorba de un tip cu nume ciudat (nu că Gurău n-ar fi ciudat). Înţeleg o greşeală o dată. Deja a doua oară e prostie.
Alter Ego Blog says
Pai exista o explicatie destul de simpla: cand s-au facut actele pentru creditul bancar cine a trecut numarul de telefon l-a trecut gresit…