Când eram mic eram spălat pe creier constant cu lecţiile de religie făcute la şcoală. Ca majoritatea elevilor, dealtfel. Aşa că am avut un permanent respect pentru oamenii în sutană. Nu mergeam în fiecare duminică la biserică pentru că nu mă puteam trezi aşa devreme (cine se trezeşte duminca la ora 7 dimineaţa?), însă atunci când mergeam TREBUIA să dau bani pe lumânări, pentru că alea de la magazin nu erau bune, şi trebuia să cotizez la cutia milei.
Cutia milei o percepeam ca pe un ajutor dat săracilor, pentru că de-aia era pusă acolo. Sau aşa m-am gândit eu atunci, cu mintea mea de copil.
In plus, se plang ca nu au cum sa stranga sumele restante pentru ca vanzarile de lumanari si carti bisericesti au scazut in ultima vreme, iar lumea nu mai lasa cine stie ce in cutia milei.
Deci aşa stă treaba. Proştii bagă bani în cutia milei pentru a avea popii ce cheltui. Plus că n-am înţeles o treabă: ce vorbesc ei atât la telefonul fix? Vorbesc cu sf. Petre? Sau poate transmit slujba babelor care n-au putut ajunge?
Ah, ce pe gustu’ meu e articolu’ asta. Ii urasc pe preoti, sunt mai ceva ca hotii – macar aia o fac pe fata, si nu in numele unei religii.