În general sunt un om punctual. Dacă întârzii, am telefonul şi pot suna, anunţându-mi întârzierea, care oricum nu e niciodată mai mare de 15 minute (sfertul academic e de 25 de minute).
Acum două săptămâni aveam o întâlnire cu cineva. Nu era foarte importantă, ci doar vechi prieteni care discutau despre una-alta. Am sunat cu o oră înainte, ca să fiu sigur că întâlnirea va mai avea loc. Ambele telefoane erau închise, aşa că am trimis şi un sms.
Am ajuns la locul de întâlnire mai devreme cu 10 minute. Am aşteptat încă 15 minute după ora stabilită, apoi m-am cărat. După vreo două ore primesc apel prin care se scuza că nu a putut să vină la întâlnire, pentru că a avut nişte probleme. Am înţeles asta, dar telefon n-are?
Am reprogramat întâlnirea săptămâna asta. La fel, am sunat cu o oră înainte, ca să fiu sigur că nu ajung iar degeaba. N-a răspuns nici de data asta, iar eu mi-am băgat piciorul.
Pentru mine, orice întârziere peste bariera de 15 minute înseamnă nesimţire. Dacă eu ajung cu 10 minute mai devreme, tu de ce nu poţi? Există taxiuri, există telefoane, poţi anunţa din timp. Nu mai suntem pe vremea împuşcatului ca să suni de la hotel, sau de la benzinărie.
Trebuie sa fim punctuali ca altfel nu dam dovada de seriozitate…sincer.