Din ciclul: „Am un prieten şi pe el nu-l deranjează”:
Prietenul Ionescu (clar, ăsta e numele lui adevărat) are o afacere. Din ea scoate bani sau pierde. Ca în orice afacere de succes, are şi un partener cu care face tot felul de trocuri: îţi dau eu o maşină, tu îmi dai o bucată de Pământ sau de Lună. Ştiţi voi, chestii normale…
Popescu, partenerul de afaceri s-a supărat. Când vine vorba de bani, nu-l mai cunoşti nici pe fractu. Aşa că îşi vrea maşina înapoi, pentru că oricum el are acte la ea. Ionescu nu i-o dă, pentru că o înţelegere e o înţelegere. Iar actele nu trebuie să intervină în calea unei bune amiciţii.
Popescu se simte nedreptăţit şi vine seara cu cheia de rezervă, îşi ia jucăriile şi pleacă.
P.S: Sunt curios câţi retardaţi mă vor corecta pentru greşeala din titlu, care nu e intenţionată! Pe cuvânt de cercetaş!
Bucur says
Greu sa gasesti un prieten adevarat,aproape imposibil….pacat.Sa mai cautam poate gasim.
Raduku says
wow…bă da’ ce cunoscuta mi se pare chestia asta:D:)))