Cât de greu e să o iei de la capăt?

Multe ştiri de la teveu conţin violenţă domestică. Tipele nu concep viaţa fără gigelul din dotare, care le mai altoieşte mai ceva ca pe pomul din grădină, dar care le iubeşte. Le atinge din când în când, dar doar din dragoste, nicidecum din cauză că sunt nişte beţivi ordinari, iar caracteristica efemeră e moştenită din părinţi (hai să nu zic nimic rău despre o anumită regiune în care faptele sunt la ordinea zilei).

Pe asta se bazează şi respectivii: tipele au o dragoste pentru ei, ca Monica pentru bani şi bătrânei, aşa că îndură totul în speranţa unei eventuale pocăinţe.

Un sfat mic, dar ajutător: prima palmă dată nu va fi şi ultima. Efortul nu va fi uşor, însă nici titanic, aşa că poţi pleca fără să te uiţi în spate. Dacă vrei ochi vineţi, te poţi înscrie într-un campionat de lupte libere sau poţi veni sâmbăta într-o discotecă de la ţară şi să te uiţi urât la primul tip pe care-l întâlneşti.

Ştiu că tipul era începutul, mijlocul şi sfârşitul vieţii tale, însă trebuie să consideri şi faptul că lumea se învârte şi fără el. Sfat valabil şi pentru bărbaţii care sunt prea moi şi sunt atinşi cu pumnul de „iubită”.

Nu sunt misogin convins, însă urăsc bărbaţii care-şi ating odraslele cu pumnul. Exceptăm aici bărbatul Nikitei, al Oanei Roman şi al Simonei Sensual, care au învoire specială de la divinitate şi pot face o excepţie de la regulă de 24 de ori pe zi.