Când eram mai mic, eram şi mai curios ca acum. Nici măcar un colţişor al casei nu rămăsese neatins de curiozitatea mea. Cei 220 de volţi care mi-au străbătut trupul nu au fost suficienţi să mă oprească din mini-aventura mea. Probabil de-aia am ajuns la inginerie electrică.
Cred că acolo sus cineva mă privea (care o fi pe acolo) şi mi-a mai acordat o şansă. Nu pot să explic cum combinaţia de 220 de volţi şi apa din baie nu m-a trimis în lumea sufletelor.
Ei la 27.000 de volţi se schimbă peisajul. Hainele îţi iau foc, la fel şi pielea. Dacă mai ai noroc, supravieţuieşti doar pentru a te chinui pe un pat de spital. Dacă se poate numi noroc chinul ăsta.
Florentina Andronescu, elevă în clasa a X-a la acelaşi colegiu la care am fost şi eu, a simţit lucrul ăsta pe propria-i piele. Da, a fost un moment de inconştienţă, însă merită să trăiască. Are o viaţă frumoasă înainte, în clasa a X-a nimeni şi nimic nu te poate opri.
Ştiu că nu e cine ştie ce, dar orice ajutor este apreciat.
Orice suma, cat de mica inseamna mult pentru ea. Puteti dona prin intermediul Stefaniei Dragan la sala 18 din C.N. B.P. Hasdeu intre 7 si 14
Puteti dona si direct in contul parintilor la Banca Transilvania: RO66BTRL01001201C42798XX deschis pe numele Andronescu Ecaterina
In liceul Eminescu la sala 1.12 la clasa 10 C puteti dona la Tomescu Irina intre orele 14 – 20!
De aici.
foarte dragut din partea ta!chiar merita sa traiasca:|…un moment de inconstienta=nenorocire…ORICE ajutor este apreciat! :-<
Mereu imi place cand te-aud ca ai fost la Inginerie Electrica. Chiar daca sunt subiecte mai triste, ca asta :)