Cum educi copilul?

Astăzi treceam prin parcul Nicolae Titulescu şi, printre beţivi care dormeau pe bănci, poliţişti care frecau duda cu tipul care bagă amenzile în geamul maşinilor parcate aiurea şi îndrăgostiţi, am zărit şi un tată care-şi plimba cele două fiice într-o maşinuţă electrică.

Ce frumos, m-am gândit, ştiind că la ora aia (12.30) tatăl trebuia să fie la serviciu. La un moment dat, fetiţa care conducea a luat pedala de pe acceleraţie, oprind astfel jucăria. Reacţia tatălui? O palmă scurtă în zona bazinului (nu putea să nimerească fundul, pentru că fetiţa era aşezată) urmată de nişte înjurături scurte.

Tot azi, în supermarketul Plus un băieţel îşi urma cuminte bunica. Împingea căruciorul, iar bunica lui era înaintea lui. La un moment dat, hoaşca se opreşte ca vita în mijlocul păşunii, iar căruciorul o loveşte. Reacţia? Poptop de înjurături birjăreşti la adresa băiatului, care rămăsese împietrit în mijlocul magazinului.

În ambele situaţii m-am pus în locul tutorelui (tatăl furios sau hoaşca nebună). Greşeala făcută de copii nu era gravă, nu au venit cu note mici acasă, sau cu hainele rupte de la vreo bătaie în faţa blocului, deci nici măcar înjurăturile nu se justifică.

Apoi ne mai mirăm de ce doar 40% promovează BAC-ul.