Discutam acum câteva zile cu un prieten. Îmi povestea cum s-a cunoscut el cu o tipă drăguţă. Toate bune şi frumoase, până când respectiva i-a mărturisit că nu crede în Dumnezeu. Adică nu crede în existenţa unei divinităţi cu barbă, care supraveghează la mersul lucrurilor pe pământ, care pedepseşte lichelele şi arde bebeluşi nou-născuţi, doar pentru că, şi citez acum din vorbele unui credincios, părinţii au făcut păcate la viaţa lor.
În secunda următoare i-a dat papucii fără să clipească. Cum să nu crezi în Dumnezeu?
Am mărturisit tuturor rudelor apropiate că nu am intenţia să fac nuntă în biserică. Imediata reacţie a celor din jur a fost promptă: Vaaaai, dar nu se poate!
Acum o întrebare pentru cei care au chef să răspundă. Dacă vă întâlniţi jumătatea, care corespunde din orice punct de vedere cu partenerul/partenera ideal/ă, apoi aflaţi că e de altă religie (şi ateismul e un fel de religie), ce faceţi?
Hai să pun şi un chestionar, pentru că şi-aşa n-am mai pus de mult.
[poll id=17]
Vizitează şi pagina de chestionare.
Depinde. I’m not religious at all. Chestia e ca nu ma deranjeaza credinta cuiva atata timp cat nu incearca sa mi-o bage mie pe gat.
@brontozaurel: mă crezi că dacă recunoşti că eşti ateu eşti stigmatizat de majoritatea comunităţilor?
Intr-adevar, faza cu stigmatizatul exista, dar numai daca esti intr-o comunitate restrinsa cu valori similare. In rest, lumea nu prea pune accent pe treaba asta (cel putin in non-Romania).
Cit despre faza cu relatia, cred ca as continua si as incerca sa ajungem la un compromis; dar daca prin compromis inseamna sa las numai eu de la mine, nu cred ca va merge.
Pina acum pot spune ca n-am avut probleme la capitolul asta, fiind de multe ori pe aceeasi lungime de unda, iar acolo unde nu prea eram… oricum nu s-a ajuns pina la un punct asa inaintat cum ar fi discutiile despre casatorie. :)
Din experiente anterioare , credinta in d-zeu respectiv gradul de credinta se asociaza cu un anumit fel de a gandi si in alte planuri. Cu alte cuvinte probabil sunt mai multe diferente in gandirea unui ateu si a unui credincios. Dar nu cred ca e motiv de dat papucii daca totul merge bine in relatie. Mai complicat devine daca se ajunge la casatorie si copii, unde se pune problema cum ii cresti etc.
Nu mi s-a intamplat sa ma implic in relatii serioase cu tipi foarte credinciosi, sau credinciosi pana la punctul in care chestia asta ii afecteaza fiecare zi.
Sunt atee in mod deschis de pe la 14 ani dar nu am simtit vreo stigma, poate si pentru ca multi oameni pe care ii am in jur gandesc la fel.
@Lu: vai, esti atee? Nu se poate, cum poti tu sa nu crezi in barbos, tamplar si alte cele? :D
O sa faci nunta in aer liber sub o coroana de brad impodobit cu flori?
@Ruk: da bineinteles. :)) )