Nu sunt un înrăit al fotbalului, însă îl practic de câte ori am ocazia. Jucăm minim trei echipe, cinci jucători de câmp plus portarul pe terenul din curtea şcolii. E cel mai nasol teren din cauza denivelărilor şi gropilor, însă nu mă plâng. Maradonna şi Pele pe maidan au cunoscut consacrarea. :D
Terenul în cauză este înconjurat însă de nişte case, iar casele de obicei au geamuri (mai puţin la ţigani, pentru că ei au folie din plastic). În timpul în care am fost plecat, cineva a reuşit să spargă un geam de la o distanţă de cel puţin 30-40 de metri. Nu ştiu cine îi convinge că-s prea buni la fotbal, nu ştiu ce rude au la aviaţie, însă unii reuşesc şi performanţa asta. Proprietarul a reţinut mingea, până vinovatul va plăti geamul. Paguba nu e mare, e geam normal nu termopan. Nici mingea nu e extrem de scumpă.
Ştiu una şi bună: dacă greşesc, plătesc. Am spart ceva, îl plătesc. Am stricat ceva ce nu e al meu, mi se pare de bun simţ să-l repar sau să-l înlocuiesc. Adică îmi asum responsabilitatea.
Se punea problema unei colecte pentru plătirea geamului spart. Având în vedere că nici măcar nu eram prezent când s-a spart geamul, nici nu s-a pus problema. Nu era o sumă mare, era echivalentul unei cutii de bere de fiecare.
Când am auzit de campania Let’s do it Romania, mi s-a părut o idee excelentă, ba chiar aveam de gând să mă înrolez ca voluntar. Însă mi-am dat seama că strâng gunoaiele altora. Când identifici o problemă, mai întâi elimini cauza, apoi o rezolvi.
Ce scriam aici s-a adeverit. S-au strâns gunoaiele într-o zi, a doua zi erau şi mai multe. Amenzi şi/sau munca în folosul comunităţii, apoi o curăţenie generală. Aşa eşti sigur că după ce faci o Românie mai curată, o şi păstrezi aşa.
Leave a Reply