Eram la birou intr-o zi obisnuita, plictisitoare. Tocmai sosise un dulap imens ce trebuia asamblat, iar tipii de la firma respectiva se apucasera de treaba. Nu-i bagam in seama, incercam sa-mi vad de treburile mele. Eram atent totusi sa nu darame ceva cu placajele care pareau destul de grele.
Nu pot descrie in cuvinte oroarea. Intr-o morga miroase mai frumos. Grajdul cailor miroase a Armani. Mirosul unui cadavru descompus pare apa de toaleta pe langa mirosul emanat de respectivii.
Pentru ca joc fotbal in fiecare saptamana, stiu ce inseamna sa transpiri si sa mirosi urat. De-aia s-au inventat deodorantele. Stiu si cum e sa-ti miroasa sosetele de la atata alergat si transpirat. Mirosul de tricou purtat doua ore la fotbal combinat cu sosetele imputite era mai placut decat odorul emanat de muncitorii respectivi.
Cum poti fi discret si sa le atragi atentia ca duhnesc? De fapt in momentul ala preferam sa fiu in locul lui Mike Rowe, cel ce prezinta Dirty Jobs pe Discovery.
Dar de ce trebuie sa fi discret? Ce, duhoarea lor era discreta?
“Bă, puţi” este o subtilitate pentru astfel de oameni, ba chiar e posibil sa n-o piceapa.