Proşti am fost…

Imi aduc bine aminte de prima transmisie TV color… Era in august 1983. In seara zilei cu pricina a fost dat la tv (color) un concurs intre judetele BRASOV si CONSTANTA (muzica populara, dansuri si jocuri populare, datini si obiceiuri specifice locului, brigazi artistice etc), castigat de brasoveni.
Nu regret comunismul, ci numai faptul ca nu mai am varsta din acea vreme… Nenorocirea este ca – ATUNCI sau ACUM, comunisti sau capitalisti -, tot romani eram, la fel de prosti, puturosi, hoti, mincinosi…
Tara este in criza din anul 106 e.n., dupa ce Decebal si-a luat gatul, nu din 2010… Sa fim seriosi, prostia, lenea, minciuna si toate relele sunt in gena acestui popor, exceptiile (Eminescu, Eliade, Cioran, Coanda, Brancusi, Enescu si alti cativa) sunt rarisime si nu ne salveaza imaginea de idioti care suntem (Vezi Vanghelie!).
Prosti am fost si prosti o sa murim (parafraza la versurl fostului imn: “Eroi au fost, eroi sunt inca”…). Amin. Restul e cancan.

Continuare de la altcineva:

uitandu-ma la filmul defilarii mi-am reamintit (NU ca as fi uitat sau ca as putea uita vreodata) ziua in care nepoata mea si Alina Graur (fiica lui Alexandru Graur, comentator sportiv), au venit de la stadionul 23 august, unde fusesera duse cu japca, la niste repetitii pentru “Daciada”, fara consultarea prealabila a parintilor (NU ca parintii, “consultati”, ar fi indraznit sa cracneasca, sa opuna fie si cea mai palida umbra de impotrivire, de dezacord la felul in care le erau manipulati ideologic copiii, victimele docile ale statului la coada la “ce se baga”, ale noptilor si diminetilor devreme de frig ingrozitor, de incaltaminte cu talpa subtire, pingelita si re pingelita, a imbracamintii saracacioase, peticite si reconditionate pana la punctul in care, doua adolescente frumoase, inteligente, doi copii nascuti neliberi, se rusinau de propria saracie, de propria conditie din care nu intelegeau absolut nimic.

Ioana si Alina colectasera resturi de carne de vita, niste bucati de pingea oribila, nefiarta suficient, fara culoare, gust sau miros, de provenienta dubioasa. aceea fusese “hrana rece” care, prin grija atenta a Conducerii de Partid si de Stat, din netarmurita dragoste si sub directa, parinteasca grija a Tovarasului si a Tovarasei, le fusese asigurata soimilor si pionierilor Patriei. chiar si asa, subnutriti pana la limita dincolo de care, depasita, milioane de alti copii au fost metamorfozate in tot atatea milioane de sclavi, carnea aceea NU a putut fi mancata.

dintr-o punga de platic (una dintre celebrele pungi de un leu) mama a ales bucatile ne muscate, le-a pus intr-o cratita peste care a aruncat cateva cepe prajite si cativa cartofi din care, dupa ce i-a curatat de coaja, a ramas fix atat cat sa aminteasca de leguma numita cartof…

ceea cea urmat a fost absolut ingrozitor si ar merita inscris in analele comunismului, cu bucati de “carne” descompusa la soare, bazaita de muste, acoperita de praful starnit de pingelele saracacioase ale pantofilor adolescentelor nascute intr-o lume fara nici o sansa, fara nici un viitor: mama… saraca mama! cu cele mai bune intentii incropise o amarata de fiertura pentru ca NU se mai “gasea” absolut nimic de mancare, a mai avut de ales fiertura aceea sau… NIMIC! (1986)

Ioana si Alina au fugit afara, la joaca, amandoua plangand de furie, de rusine, de umilinta, intr-un fel in care cohortele de sclavi, oricat m-as chinui sa le explic, NU vor intelege nimic despre Ioana care, printre hohote de plans disperat, o implora pe Alina sa nu spuna nimanui ce a facut mamaia ei cu bucatile de “carne de vita” refuzate de copiii lor, ai sclavilor care n-au avut niciodata nevoie sa fie liberi pentru ca LIBERTATEA, Tovarasi, inseamna asumare, responsabilitate, drepturi cu care ne-am nascut toti, indiferent de… stiu, vorbesc cam degeaba si cam la bec!

geamana mea, mama Ioanei, s-a dus a adoua zi la scoala (Generala nr. 186) si a facut un scandal monstru – ca si cum nu era de ajuns ca daca intr-o zi nu ne batea sectoristul la usa, a doua zi batea de doua ori. citez din memorie: “de unde (beep beep) vrei sa-mi trimit eu copilul la scoala cu un morman de castane, de ziare vechi, cu sticle si borcane goale, cu un iepure, cu o gaina?! prima gaina care-mi pica in mana o fac ciorba pentru copil, nu ti-o trimit tie pentru “planul de colectare al clasei”!

eu m-am plimbat pe strazi pana noaptea tarziu, fumand in disperare niste puturoase de tigari carpati, nemaireusind sa ignor senzatia de foame cronica care, desi permanenta, nu mi-a deteriorat demnitatea de om pana acolo unde as fi fost determinata sa mananc resturi de carne stricata, “reconditionata” desi ajunsesem de foarte multa vreme la limita suportabilitatii, a intelegerii ca ceea ce se intampla familiei mele si altor milioane de familii ale Romaniei Socialiste se mai putea numea viata.

iar voi, turme de sclavi plangandu-si stapanul care “le-a facut”, “le-a dat”, “le-a bagat”, “le-a construit”, “le-a planificat”, “i-a educat”, “i-a imbracat”, “i-a incaltat”, “i-a doftoricit”, “i-a defilat”, carora “le-a redat demnitatea”…

dar noi, ceilalti, noi ce vina am avut? de ce a fost nevoie de milioanele de turnatori ai Securitatii?!

De aici.