Ce înseamnă pentru tine fair-play? Înseamnă să joci corect, fără mânării, fără ascunzişuri. Cine a urmărit masterşeful, ştie cine e Andreea şi cât de antipatică era individa, pentru egoismul pur de care dădea dovadă. Iniţial, tipa a părut o scorpie care voia cu tot dinadinsul să ducă acasă 50 de mii de euro, călcând peste cadavre. Ei, am urât-o maxim pentru asta, şi nu urmăream în mod constant emisiunea. Apoi i-am dat dreptate. Emisiunea aia nu e o emisiune de echipă. Tu eşti CONCURENT, trebuie să dai tot ce ai mai bun din tine, nu dintr-o echipă. Jocurile de echipă sunt altele.
Atitudinea ei mi s-a părut chiar una de învingătoare. E atitudinea pe care oricine trebuie să o aibă atunci când candidează pe un loc împreună cu alţii. E ca şi cum Oprescu i-ar face campanie pozitivă lui Nicuşor sau lui Prigoană. Ca şi cum l-ai lăsa pe colegul să copieze, deşi concuraţi pe acelaşi loc la o facultate. Aţi prins ideea.
Fair playul nu înseamnă să te opreşti din cursă, doar pentru a ajuta un alt alergător să treacă finişul. Aia e stupizenie şi cerşire de atenţie. Sper să se înţeleagă, înainte de a se porni potopul de comentarii negative. Oamenii ăia erau într-un concurs, deci rivalitatea exista încă de la preselecţii. N-ai cum să devii prieten bun cu ei, când toţi alergaţi după acelaşi premiu.
Revenind la subiect, Petru era câştigător de câteva luni (aşa circula un zvon pe interneţi), deci n-a fost chiar o surpriză extrem de mare (m-am uitat la semifinală şi finală cu speranţa că poate zvonurile sunt false). Eu tot speram să câştige o gagică, să pot băga în seara asta o glumă misogină. Ghinion.
Leave a Reply