Anul IV la Facultatea de inginerie electrică şi ştiinţa calculatoarelor, Universitatea Transilvania, Braşov. Anul era 2008 (primul semestru). Tema proiectului semestrial: traducerea INTEGRALĂ a unei cărţi din engleză în română (cu desene în Corel şi formule în word equation). Bineînţeles, fiecare coleg a primit alt capitol, astfel încât treaba să meargă mai repede.
Beneficiarul? Un tânăr doctorand, aspirant la titlul de doctor. Nu a fost doar una, ci vreo trei cărţi traduse de grupa noastră în semestrul ăla, cap-coadă, cu toate detaliile. Într-un cuvânt: o copie în limba română a cărţii scrise de altcineva. IDEEA GENERALĂ era ca din cărţile alea să iasă o altă carte, în limba română, cu alt autor (din câte ştiu eu, orice aspirant la titlul de dottore va trebui să publice câteva cărţi înainte).
Am rămas cu un gust amar, de ce înseamnă titlul de doctor în România: furăciuni pe spatele studenților.
Nu mă miră faptul că Victor Ponta are o teză de doctorat furată de la alţii. De fapt, puţini sunt oamenii care aduc ceva original, de la bun început sistemul fiind creat şi bazat pe memorare: de la primele poezii recitate pe la grădiniţă, până la cursurile integrale scrise la examene, fără nici măcar o urmă de contribuţie personală: experienţa personală cu un profesor care dădea note mai mari celor care REPRODUCEAU cât mai fidel cursul în cadrul examenului (alte adăugiri, completări veneau la pachet cu o notă scăzută).
Revista de ştiinţă NATURE a descoperit ca Victoraş Ponta plagiază. Eteee na. Verificaţi toţi doctorii din ţară şi o să aveţi alt şoc: mai bine de jumătate au plagiat!
Eu nu as generaliza, nu cred ca toti sunt asa. Poate majoritatea, da, dar cu siguranta nu ttoi. Din pacate genul acesta de practici se intalnesc destul de des.
Eu sunt de parere ca daca voua nu vi s-a parut ok sa faceti lucrul acesta, de e nu v-ati unit sa fi mers la decanat de exemplu si sa depuneti o plangere? Ce v-ar fi putut face daca erati mai multi? Nimic.
Faptul ca ai scris pe blog este modul tau de a-ti exprima nemultumirea dar este can tarziu acum. Poate daca aif i scris atunci, daca ai mai fi fost sustinut si de altii, s-ar fi schimbat ceva, acum… e aproape irelevant, in sensul ca nu se mai poate face nimic la adresa persoanei respective.
Oricum genula sta de practici ma duce cu gandul la site-urile de gen Freelancer sau Odesk, unde o multime de autori cauta ghost writing la un pret super mic iar apoi ei isi asuma creditele pentru cartile scrise si texte si castiga o multime de bani.
Trist dar adevarat.
@Cupy: anul I, student fără restanţă, dădea ultimul examen. Proful de seminar, mai bătrân, a socotit că omul a luat examenul, proful de curs a zis că nu, că nu e bună soluţia aleasă. S-au certat între ei. Studentul s-a adresat decanului, nu s-a rezolvat nimic. În anul 4 omul încă avea restanţă.
Nu mi s-a părut nimic în neregulă atunci, sau cel puţin nu mă afecta pe mine cu nimic. Era strict problema lui, iar el s-a folosit de noi, studenţii, dându-ne un “proiect semestrial”, obligatoriu şi care conta în mare măsură la examen (nu-mi aduc aminte prea bine, dar parcă examenul consta strict din proiectul ăsta, şi nimic altceva).