Ieri am primit o invitaţie pe facebook să mă alătur unui protest anti-Ponta, anti-USL, anti guvern. Nu m-am dus, deşi urăsc marionetele alea două mai mult ca pe Băsescu.
Când eram mai mic, s-a întâmplat ca într-o zi mama să nu fie atentă şi să scap de supraveghere. M-am dus de-a buşilea spre reşoul încins şi am pus palma pe el. Deh, copil mic, chestia aia roşiatică mă atrăgea. Episodul ăsta nu-l ţin minte (mi l-a povestit mama), eram prea mic, însă ţin minte cum pe la 3 ani am dat foc locuinţei. La fel, câteva minute de neatenţie din partea părinţilor m-au transformat în piroman. Problema cea mai gravă era că frate-miu avea vreun an şi ceva şi era în pătuţ. Mă rog, ideea e alta. De atunci nu m-am mai jucat cu focul.
Eu aştept suspendarea, aştept schimbarea. Să fie momentul lor de glorie, până în momentul în care îşi vor da foc singuri. Deci lăsaţi protestele momentan, oricum nu cred că se va schimba ceva dacă nu-s măcar 100.000 prin stradă. Până nu ne dă UE-ul o palmă, cu o mică suspendare, tot cum vrea Ponta se va face. De Antonescu nu mai zic nimic, ţin minte că acum trei ani am făcut imensa eroare de a-l vota. El doarme şi acum.
Leave a Reply