Îmi place să cred că sunt om de cuvânt. Dacă zic ceva şi promit că rezolv, apăi atunci aşa şi va fi. Urăsc să spun ceva, apoi să inventez scuze stupide, doar ca să nu mă ţin de cuvânt.
Acum vreo două luni aveam probleme cu linia de fax de la muncă. Am sunat la Relaţii cu clienţii, mi-au trimis pe cap doi gigei. S-au învârtit ce s-au învârtit, au tăiat nişte cabluri, au schimbat şi cutia de afară şi au plecat, asigurându-mă că totul va merge strună. A doua zi aveam aceleaşi probleme. Au venit, au rezolvat din nou, iar unul mi-a lăsat şi numărul de telefon “în caz de urgenţă”, ca să nu mai sun în centrală, ci direct pe el. Nici după o săptămână n-a mai răspuns la telefon.
Mă sună acum câteva zile un tip de la vodafone. Avea, bineînţeles, o ofertă de nerefuzat. Ştiam placa, o cunoşteam deja,având 9 ani în reţea. Trebuia să fac o prelungire de abonament, ca să primesc o reducere la un model de telefon. L-aş fi refuzat, însă un Galaxy S Plus îmi făcea cu ochiul din spatele ecranului. Bonus, omul mi-a zis că are un Galaxy S Advance, mult mai performant, la un preţ incredibil, doar pentru mine, abonatul fidel reţelei. Ce-i drept, oferta nu se regăsea pe site, decât la un abonament de vreo 32 de euro pe lună. Am citit nişte reviewuri negative ale telefonului, însă tipul m-a asigurat că “nu ştiu ei să-l folosească”. Mi-a zis că pentru orice problemă, îl pot suna pe numărul ăsta, fiind numărul de la firmă. Bineînţeles, nici n-a mai catadicsit să răspundă.
La finalul articolului le bat obrazul oamenilor pe care-i cunosc şi care una spun la telefon şi alta fac în realitate. Cunoaşteţi tipul de persoană, e cel care vine cu scuze de genul: “Am avut telefonul pe silenţios”, “Nu l-am avut la încărcat”, “Mi-a murit căţelul”. Deh, oamenii nu se prind că dacă fac asta zilnic, tind să nu mai fie crezuţi niciodată.
Leave a Reply