Monthly Archives: January 2013

d'ale mele

Facultatea Transilvania are o securitate de toată jena

Zilele trecute mi-am amintit de anii studenţiei, probabil din cauza amicilor care sunt în sesiune şi care-şi bat capul cu integrale duble şi derivate. Ah, am scris “din cauza”, dar se potrivea mult mai bine “datorită”, pentru că a fost o perioadă mişto din viaţa mea: cămin, prima dragoste adevărată, mâncare puţină, counter-strike seara, bere la pet pe hol, multe nebunii. Deh, amintirile frumoase oricum sunt mai multe, dar nu despre asta voiam să vă vorbesc.

Mi-am amintit de portalul Universităţii, pe care-l foloseam să vedem notele şi alte porcării inutile. Am zis să încerc să-mi amintesc parola şi să intru în cont. Voiam să văd ce-au mai schimbat, ce-au îmbunătăţit, dar şi să văd o anumită notă, pe care un jeg de profesor a uitat să mi-o comunice.

Cum nu-mi aminteam parola, am zis să o recuperez.  (more…)

2 Comments
31 January 2013
d'ale mele

Cocalari de Bucureşti

Evident, trebuia să fie şi cocalari la un moment dat pe trafictube. Ăia de care ne ferim, ăia care fac traficul insuportabil, ăia care sar primii la bătaie la orice chestie minusculă. Bă, voi sunteţi de vină, nu mai fiţi atât de proşti încât să vă filmaţi şi să vă şi lăudaţi cu asta!

“Voiam doar să stăm de vorbă”. Da, seems legit, oricum -+omul ăla a făcut o chestie bună, a plecat şi a lăsat cocalarii să fiarbă. (more…)

Comments Off on Cocalari de Bucureşti
30 January 2013
d'ale mele

Automatul de ouă din Braşov

Sunt ouă bune, cu gust adevărat, nu porcăriile pe care le găsiţi de obicei prin magazine. Omul care era lângă automat susţinea că e fermier de prin părţile Braşovului. Un carton de zece ouă costă 6.5 lei, iar aparatul dă şi rest în monede de 50 de bani. Mi-a zis că mai sunt încă vreo trei automate de genul, tot prin Braşov.

Pare o idee bună, omul nu trebuie să stea tot timpul lângă tarabă, automatul păstrează o temperatură constantă de +3 grade, iar ultima oară când am fost, rafturile erau aproape goale, semn că se vând. În altă ordine de idei: pe când un automat de bere? Doză, halbă, nu prea contează, atâta timp cât pot lua şi seara, când se închid prăvăliile. Ah, şi să fie rece şi iarna, aşa cum îmi place mie.  (more…)

3 Comments
30 January 2013
funny

Pilot de Bucureşti -[2008]

Plecând de la articolul lui  Arhi, am încercat să adun laolaltă nişte idei pentru piloţii din Bucureşti. Sper să nu se supere pe mine nimeni, dar cam ăsta e purul adevăr. Doar pentru cei care se simt:

1. Toţi pietonii trebuie iertaţi că au cutezat să treacă pe trecere înaintea dumitale. Bineînţeles, cu interjecţiile de rigoare!

2. Toţi ţăranii cu număr de provincie trebuie claxonaţi cât mai tare ca să-şi mişte jaful mai repede, chiar dacă e amiază şi e intersecţia blocată.

3. Nu te îngrijora (more…)

2 Comments
29 January 2013
Interes national

Eterna şi fascinanta Românie

Azi dimineaţă mi-am dat seama că nu mai am apă. Învârteam la robinet ca Popeye la cârmă, dar nu ieşea nici măcar un strop. Desfăcând ţevile, am constatat că erau blocate de miere. Abia atunci mi-am dat seama: pfff, ce fraier sunt, e USL-ul la putere de un an de zile, de-aia pe conducta de apă rece era miere. Am verificat şi robinetul de apă caldă, iar acolo curgea, deloc surprinzător, lapte călduţ.

FMI-ul s-a pişat pe noi de sus. Cu un jet călduţ, dar nu de lapte şi miere, aşa cum ne-au obişnuit socialiştii. De acum înainte trebuie să aşteptăm ca pacientul bolnav numit România să-şi dea ultima suflare. De fapt, România e în comă de mult timp, e o comă profundă, un somn adânc de vreo 23 de ani. E doar susţinută artficial de alte maşinării, care bagă bani în ea ca într-o maşină veche, dar fără speranţa de a-i recupera vreodată. Cordonul trebuia scos din priză de mult timp, însă cineva bag de seamă că are încredere în providenţă, din moment ce tot se roagă ca pacientul să se facă bine. Dar nu se va face, pentru că e necrozat până la os.

Într-un fel, falimentul României bate la uşă. Eu o să-l primesc cu pâine şi sare.
(more…)

5 Comments
28 January 2013
d'ale mele

Dragostea e complicată

-Deschide uşa, fă, futu-ţi gura mă-tii, a răcnit omul cât dulapul, forţând uşa din pal. Ea nu a răspuns, doar tremura în spatele uşii.

-Fă, te omor şi pe tine şi pe toate neamurili tale. Deschide, făăăăă! zise el, urlând ca tarzan în cădere liberă.

Ea e o tipă slăbuţă, cam 30 de kile, olteancă şi rea de gură. El are o sută de kile, e bronzat şi nervos. Şi dă cu piciorul în uşă mai ceva ca fotbaliştii în minge. Şi înjură. Mai ceva ca fotbaliştii. De fapt, înjură mai ceva ca Becali la Antena 1. Uşa se deschide şi aflu motivul pentru care bucata de pal a devenit loc de pelerinaj şi de închinare pentru picior. Omul cât un munte e gelos. E gelos pe colega de cameră a oltencei.  Habar n-am de ce, nu prea mă interesează problema lor, eu îmi duc berea la gură şi ascult povestea lor de dragoste.  O văd pe EA şi înţeleg de ce omul e gelos. Ea e prea frumoasă, prea finuţă, prea sexy. Povestea lor de dragoste e (more…)

4 Comments
28 January 2013