Nu ştiu dacă v-am zis că lucrez la o firmă de construcţii. Programul de lucru e variabil, iarna freci mentosanul p-acasă (dacă nu mai ai zile de concediu, atunci îţi iei concediu fără salariu ), iar vara lucrezi zece ore. Aşa este stipulat în contractul de muncă, aşa se lucrează, pentru că vara sunt condiţii mai bune de lucru (se subînţelege de ce).
Eh, la doi paşi de mine, onor domn Scripcaru s-a apucat de dărâmat şi reconstruit un pod (ăla de la ieşirea spre Sînpetru). Are o singură bandă de circulaţie pe sens, deci trebuie şi semafor, pentru dirijarea circulaţiei. Vă recomand să evitaţi zona pe la nouă dimineaţa sau pe la cinci seara, pentru că-s nişte cozi ca pe vremuri la carne. Muncitorii de acolo muncesc, nu zic că freacă luleaua, însă lucrează până pe la trei jumate, oră la care abandonează sculele şi pleacă.
Şi nu, nu e vorba de “eh, aşa e la români, zi-ne ceva nou!”, pentru că am exemple destule de firme româneşti care au reuşit să termine o lucrare la termen, fără întârzieri, fără zeci de mii de motive.
Să-mi fie cu iertare dom’ primar, dacă se construieşte în ritmul ăsta, podul va fi gata în acelaşi timp cu autostrada suspendată a lui Oprescu, sau Comarnic-Braşov a lui Ponta. Adică la anul şi la mulţi ani!
Leave a Reply