Un oraş de provinţie în fundal. În faţă, coadă la Fornetti. Român de etnie cunoscută, mare cât un dulap, meşterind ceva de zor la o poşetă şi o tanti habarnistă care belea fasolea la coca expandată din rafturi reprezintă decorul scenetei.
Conu’ stă la coadă, plictisit. Cască, i se lipesc pleoapele. Iar n-a dormit aseară, pen’ că a stat să vadă sfârşitul din Prison Break. Totuşi, observă mârşăvia coloratului şi decide că trebuie să facă ceva. Tuşeşte ca ultimul tutunar canceros, poate s-o prinde domniţa din faţă. Se roteşte, se foieşte şi caută cu privirea paznicii care străjesc Braşovul. Nu-s, că e prea devreme, e dimineaţă şi e frig. Plus că a plouat cu găleata înainte. Ah, şi e frig şi umed. Parcă-i venea să urle: “Scoal’ cucoană din somn, nu vezi că năvălesc indienii peste tine?”.
Şi-i e lene şi să gândească, iar afară e frig şi umed. Coada se pune-n mişcare, iar domniţa ajunge la tejghea, fix când nenorocitul îi desfăcuse deja buzunarul de la geantă. Aiurita îşi trage geanta în faţă, descoperă fermoarul deschis şi se întoarce către dulap. N-a mâncat usturoi, nici gura nu-i duhneşte. Nu se întâmplă nimic, gagiul pleacă înainte de a-şi cumpăra ceva, domniţa stă ca curca-n ploaie şi se întreabă dacă nu cumva a uitat fermoarul deschis sau dulapul a băgat cârnăciorii în geantă. E frig şi plouă şi deja v-am zis că e frig şi umed.
Cum ai proceda dacă ai fi martorul unei infracţiuni? Fugi, te faci că nu vezi, urli, ţipi, suni la 112? Eu am mai sunat, ăia m-au luat cu sictir.
Leave a Reply