Primul meu loc de muncă a fost ca muncitor în construcții. Trebuia să amestec praful de ciment cu nisip și pietriș, să fac betonul (cu lopata, old school) și să-l torn în formele curățate în prealabil tot de mine. Era muncă solicitantă, mai ales că eu cântăream 60 de kile cu televizorul în brațe și cu adidași uzi în picioare. Evident, nu lucram singur, aveam vreo câțiva colegi, studenți ca și mine, care voiau să facă un ban pe perioada verii. Lucram efectiv vreo patru ore și primeam salariul minim pe economie plus bonuri de masă. Nu era chiar locul ideal de muncă, dar dacă tot frecam menta vara, de ce să nu fac și un ban în plus?
Am lucrat două veri ca muncitor necalificat. De fapt, pe hârtie eram ajutor laborator, dar nu mai conta asta. Și totuși, nu mi-a fost rușine de muncă, indiferent că făceam betoane, spălam veceuri sau eram vânzător la McDonald’s. Munca nu e o rușine!
Tu ce loc de muncă ai avut prima dată în viață? Vânzător? Muncitor? Sau ai avut noroc și te-ai angajat ca director?
Am lucrat vara în liceau la construcții de acoperișuri din lemn. După liceu primul job cu contract a fost la săpat șanțuri în zona Tractorul, acolo unde e zona de vile. :D
Eu am lucrat la Tractorul la centrul de calcul, în 2004, imediat după ce am terminat facultatea. Good times, aproape 4 milioane salariu :)) A fost un an frumos…
cine a zis ca munca e o rusine? Ba, doar astia mai destepti (si cu o situatie financiara care sa le permita sa stea acasa pana spre sfarsitul facultatii) ce s-au angajat direct pe meserie.
ps: eu am fost merchandiser :)
Eu tot în construcții, primii trei ani.
Nu neapărat ăia bogați. Știu oameni care s-au angajat din primul an de facultate, datorită talentului. Sau aveau ceva portofoliu și au avut puțin noroc.