De când am pornit blogul ăsta, am zis că apreciez foarte mult orice critică, atâta timp cât e argumentată. Pentru că-mi plac discuțiile civilizate și argumentate. Totuși, nu-mi plac oamenii care nu-și recunosc nici în ruptul capului greșelile. Și e foarte greu pentru unii să recunoască și să-și ceară scuze, iar pentru unii e imposibil.
Eu știu cam ce defecte aș avea: vorbesc mult, cei care mă cunosc pot confirma (pentru că urăsc liniștea într-un colectiv), sunt încăpățânat și câteodată cam credul, am încredere în oameni prea mult. Uneori intru în discuții interminabile și mă contrazic cam des (am impresia că am dreptate, de-aia continui discuția). Dar, totuși, știu să-mi recunosc greșeala. Și cred că asta e cea mai mare calitate a mea (știu, sunt și modest).
Întrebarea din titlu e pusă des la interviuri și niciodată n-am completat câmpul de la “defecte”, pentru că pur și simplu nu știam ce să scriu. Dar, după atâția ani, sunt convins că-mi cunosc defectele, măcar cele foarte vizibile. Iar pentru celelalte, de-aia există prieteni și apropiați, ca să mi le zică.
Tu știi ce defecte ai? Îți recunoști greșelile sau persiști, crezând că alții greșesc?
Leave a Reply