Inginer pe șantier
Nu știu dacă v-am zis, dar eu am lucrat pe un șantier de construcții vreo trei ani. Nu făceam pavele, alea le-am făcut când eram student și-mi trebuia o ocupație pe timpul verii. Am lucrat ca inginer automatist pe un șantier de construcții, aproape de Brașov, în Feldioara. Dacă vedeți o stație de epurare pe acolo, să știți că pe acolo am petrecut eu vreo câțiva ani. N-am văzut-o niciodată terminată, am plecat înainte să se finalizeze lucrările, dar aș face o vizită doar să văd cum a ieșit proiectul.
Programul era fix, începea la 7 și se termina la 16, cu o oră pauză. În timpul verii, programul de lucru era de zece ore pe zi (de luni până vineri), plus opt ore sâmbăta, deci de la 7 dimineața la 18. Mă trezeam la 6 dimineața pentru că aveam de parcurs vreo 20 de kilometri până la șantier. Ajungeam practic acasă pe la opt seara, pentru că nu prea erau mașini cu care să mergem înapoi.
Iarna
Iarna era fain de tot, la -25 de grade era un frig de crăpau pietrele chiar și în birouri. Dura vreo câteva ore să se încălzească barăcile de fier în care stăteam. Nu pot zice că era nasol, pentru că muncitorii aveau viață mai grea, munceau afară, nu ca mine la căldurică la calculator. Deși ați avea impresia că nu se lucrează iarna, se puteau face câteva lucrări până treceau zăpezile și gerul: se putea excava, se puteau face chesoane, se putea face fierul pentru armături (fierul vine de la furnizor sub formă de bare, dar trebuie îndoit după specificațiile din proiect de către fierarii-betoniști). Nici nu vreau să știu cât de fain era să îndoi bare de fier la -25 de grade. Evident, betonarea se putea realiza doar dacă temperatura ambientală era peste cinci grade.
Ce-am învățat
Am învățat ceva din anii petrecuți pe șantier. Am învățat că e al naibii de greu să faci un proiect ca Stația de Epurare Feldioara, chiar dacă e un proiect destul de micuț. Nici nu vreau să-mi imaginez cât de greu e să faci o autostradă, cât de bine trebuie să lucreze toți ca să fie suprafața aia plană, să respecți gradul de compactare și totul să fie perfect. Și-am mai învățat să nu critic un proiect de infrastructură, până nu știu toate datele. Da, nu prea se construiesc autostrăzi în România, dar a cui e vina? A constructorului sau a autorităților? Când au închis autostrada, s-a dat vina pe constructor, omițând faptul că cineva a făcut presiuni ca bucata aia să fie deschisă în an electoral.
Ca idee, gradul de compactare al solului e făcut de laborant, care trebuie să verifice ca acesta să fie peste 90%, dacă-mi aduc bine aminte. La fel, fiecare beton turnat în șantier trebuie testat de laborant: se ia o probă, se toarnă într-o formă cubică, se decofrează a doua zi, iar cuburile rezultate sunt testate în laborator într-o presă (chestia asta se face ZILNIC). Ca să fie declarate conforme, probele trebuie să reziste la presiunea aplicată de presă. Aceeași chestie e și cu barele de armătură, sunt preluate probe de către laborant și testate. Toate testele sunt adăugate la cartea tehnică a lucrării, care se predă la beneficiar.
Aici aveți un video cu niște bare foarte rezistente făcute de iranieni.
Mi-am dat seama că nu-s făcut pentru munca pe șantier. În construcții nu prea stai pe acasă, azi poți fi la Timișoara, mâine ești la Iași, apoi la Constanța. Dar să știți că apreciez oamenii care fac munca asta, indiferent dacă-s ingineri sau simpli muncitori.
Pe un santier din Romania:
– Sefu’, mi s-a rupt lopata, ce sa fac?
– Sprijina-te si tu de betoniera ca nu mai avem lopeti!
Bă, chiar vorbeam cu cineva zilele astea, în construcții nu mi-ar plăcea să fiu nici patron :))
Bă, să știi că avea dreptate. Muncitorii te fură, toată lumea te înjură, iar banii îi primești la anul și la mulți ani! Plus că toată ziua umbli prin noroaie.