Azi dimineaţă mi-am dat seama că nu mai am apă. Învârteam la robinet ca Popeye la cârmă, dar nu ieşea nici măcar un strop. Desfăcând ţevile, am constatat că erau blocate de miere. Abia atunci mi-am dat seama: pfff, ce fraier sunt, e USL-ul la putere de un an de zile, de-aia pe conducta de apă rece era miere. Am verificat şi robinetul de apă caldă, iar acolo curgea, deloc surprinzător, lapte călduţ.

FMI-ul s-a pişat pe noi de sus. Cu un jet călduţ, dar nu de lapte şi miere, aşa cum ne-au obişnuit socialiştii. De acum înainte trebuie să aşteptăm ca pacientul bolnav numit România să-şi dea ultima suflare. De fapt, România e în comă de mult timp, e o comă profundă, un somn adânc de vreo 23 de ani. E doar susţinută artficial de alte maşinării, care bagă bani în ea ca într-o maşină veche, dar fără speranţa de a-i recupera vreodată. Cordonul trebuia scos din priză de mult timp, însă cineva bag de seamă că are încredere în providenţă, din moment ce tot se roagă ca pacientul să se facă bine. Dar nu se va face, pentru că e necrozat până la os.

Într-un fel, falimentul României bate la uşă. Eu o să-l primesc cu pâine şi sare.
(more…)