Cine mă cunoaște știe că sunt unul dintre cei mai optimiști oameni. Nu credeam să existe o limită de jos a jegului, a josniciei din mizeria de emisiune a lui Măruță și totuși omul ăsta reușește să-mi demonstreze că poate muta limita aia din ce în ce mai jos. Ieri a fost chestia asta: (more…)
Mi s-a făcut pur şi simplu scârbă, gândindu-mă că acum mulţi ani, fratele meu a fost pus în faţa unei probleme asemănătoare: de ce n-a adus flori unei profesoare de 1 martie şi a CUTEZAT să-i aducă mărţişor? (more…)
Ce poţi face tu, ca plătitor de taxe, să-l obligi pe un vecin SĂ SE SPELE? Şi nu numai pe el ci şi propria casă, care duhneşte a oaie, mucegai…
Stăteam şi priveam un lac absolut superb. Mai era doar o oră până la apus, iar vântul bătea uşor.
Când, trece pe lângă mine o armată de trolli.
De fapt, au oprit două maşini cu numere străine de Germania. Iniţial am crezut că sunt români eşuaţi prin Germania. Mă înşel, pentru că nu sunt nici Volkswagen, nici Mercedes, nici Opel. Au venit cu rulota. Sunt două femei de vreo 60 de ani şi un moşuleţ la fel de „tânăr”. Un copil cu părul bălai iese din maşină cu un aparat de fotografiat în mână. Se repede pe lespedea de beton din faţă ca să fotografieze peisajul mirific.
Lângă ei îşi făceau veacul doi câini amărâţi şi înfometaţi. Cum nu cunosc prea bine (a se citi deloc) limba germană, îl aud pe moşuleţ cum îl goneşte pe câine „… căţeluş” în timp ce agita frenetic braţele în aer.
La câţiva metri de ei, într-o prăpastie de beton (ne aflam pe un baraj artificial) se scaldă în razele solare nişte cutii de bere, asezonate cu nişte pungi de chipsuri. În depărtare lacul superb se îneacă în (more…)
